Cum a ocolit porcina Gorjul
de Andrei Udisteanu
„LEAC”. Singurul judeţ care nu a înregistrat niciun caz oficial de gripă nouă „a scăpat” printr-o metodă simplă: medicii nu au raportat toate suspiciunile la Direcţia de Sănătate Publică.
Prin luna octombrie, în plină isterie de gripă porcină, Rodica Marin, directorul adjunct al Colegiului Naţional „George Coşbuc” din oraşul Motru, judeţul Gorj, şi fiica acesteia au început să se simtă destul de rău.
Simptomele: cele trâmbiţate peste tot ca fiind semnele noii gripe. Sau, de cealaltă parte, poate doar semnele unei simple viroze respiratorii. Febră, tuse, oboseală. Când boala a devenit supărătoare, doamna directoare s-a prezentat, regulamentar, împreună cu fiica, la medicul de familie, Mihai Moisescu.
De la Rodica Marin, doctorul Moisescu a aflat că la şcoala aces teia mai erau cam o sută de cazuri asemănătoare. Medicul a simţit momentul potrivit să anunţe la judeţ că „porcina” a cam lovit şi Gorjul.
De aici, lucrurile au luat o întorsătură dinspre dramatic spre comic, ajungându- se, în ciuda sem nelor, la fabulosul rezultat de „zero cazuri de gripă porcină la Gorj” – unic şi stingher în toată ţara.
Câteva cazuri suspecte
Singura persoană din Gorj care a picat, oficial, pradă bolii este o femeie. Dar aceasta a fost găsită cu A/H1N1 la Craiova (judeţul Dolj) şi s-a întremat la Bucureşti. Cum ar veni, „nu se pune”. Nimeni nu poate explica exact cum s-a ajuns ca Gorjul să nu figureze pe harta noului virus. Dacă întrebi, te poţi trezi cu răspunsul: „Ne-a ferit bunul Dumnezeu”.
Doctorul Moisescu are însă o altă teorie. O exemplifică povestind ce i s-a întâmplat după ce a aflat de virozele de la şcoală: „Pun mâna pe telefon şi sun la Epidemiologie, la Sanepid. Le zic asistentelor: «Mă, fetelor, am o problemă, sunt vreo sută de cazuri de viroze, veniţi încoace să facem nişte recoltări în şcoală». Ele zic că nu vin, să trimit eu la internare la Târgu-Jiu. «Aţi înnebunit, cum să aduc o sută de oameni? ». Şi ele: «Păi, n-avem medic epidemiolog». Închid. Poate am exagerat eu, dar se vorbea atunci de închis şcoli. Pun mâna pe telefon şi-l sun pe primar. Îmi zice că nu-i treaba lui! În situaţia asta zic «Asta e!», în fond e o viroză, nu altceva deocamdată. Şi le-am spus pacienţilor să stea izolaţi acasă, să ia tratamentul şi să mă sune dacă se agravează. N-au fost probleme. Dar, dintre cazurile astea, eu suspicionez că o parte or fi fost forme de gripă nouă, poate mai uşoare”, povesteşte Mihai Moisescu.
„Virusul s-a simţit minunat aici”
Situaţia nu s-a agravat, însă nici teste nu au fost efectuate. Posibila porcină pe care Moisescu spune că o „suspiciona” a rămas undeva în registrul său, îngropată sub numele de „viroză”.
Apoi, au venit luna ianuarie 2010 şi vestea că Toni Tecuceanu a murit suspectat de gripă porcină. Peste tot, cozi la vaccin. Se pune la cale o conferinţă de presă pe tema vaccinării şi la Târgu- Jiu. Întâlnirea capătă un ciudat fast optimist. Cei de la Direcţia de Sănătate Publică (DSP) anunţă că nu au gripă deloc.
Moisescu, dintr-un colţ, are alte planuri: „Am zis: «Eu cred că este gripă porcină, am suspicionat suficiente cazuri ». Domnule dragă, în momentul ăla, ăia de la DSP au înnebunit. E ca şi cum ar fi fost decoraţi cu Steaua României şi eu le-am smuls-o! Au început să strige la mine: «Cum vă per – miteţi???»”.
Imediat este vizitat de şefii DSP, care caută prin registre. S-a pricopsit apoi cu o plângere la Colegiul Medicilor. „N-au găsit nimic, n-au ce să-mi facă. Gorjul n-a avut cazuri pentru că nimeni n-a raportat. N-aveau ce, pentru că suspiciunea nu se rapor tează. Ei trebuiau să întrebe: «Domnu’ doctor, nu e niciun suspect la virozele astea?». Trebuia să ia măcar un caz şi să facă analizele”, explică Mihai Moisescu.
Doctorul crede că toată treaba asta cu gripa a fost umflată cu pompa. Şi că e stupid să-ţi faci act de bravadă din lipsa inexplicabilă de cazuri.
„Trăim într-o ţară cu 42 de judeţe, dintre care în 41 virusul şi-a făcut de cap, şi este puţin probabil să nu-i fi plăcut Gorjul. Pentru că Gorjul este frumos! Aveţi Rânca, aveţi monumentele Brâncuşi. Eu cred că virusul s-a simţit minunat aici, nu cred că e atât de lipsit de gust încât să ne fi ocolit! Însă nu s-au făcut analize!”, spune medicul.
A RAPORTA SAU A NU RAPORTA
„Să fi fost vreo douănouă forme uşoare…”
În biroul directorului DSP Gorj, Marius Boeriu, pluteşte ceva nedefinit în aer când se ridică întrebarea „Cum de nu este niciun caz de gripă porcină?”. E ceva între mister şi logică, dar Marius Boeriu poate accepta ideea că porcina n-o fi fost pe listele lor, însă a existat cu siguranţă.
„Noi, ca DSP, contorizăm ce raportează alţii. Poate că de asta nu s-a semnalat, că or fi fost forme uşoare. Dar eu, din câte am înţeles, ştiu că gripa înseamnă ceva mai mult, ceva mai grav. Or fi fost cazuri atipice, mai uşoare, care au trecut fără să fie diagnosticate de medici ca atare, ca gripă porcină. Atâta tot! Formă gravă n-a fost, că atunci apare insuficienţa respiratorie, şi astfel de cazuri se văd”, spune Boeriu.
Elena Sfîrlează, director adjunct la DSP, a fost şi ea uimită când a văzut că judeţul lor este imaculat când vine vorba de un virus care făcea ravagii în alte zone.
„Am avut câteva suspiciuni trimise de la Infecţioase, vreo şase, care au ieşit negative. Nici noi nu ne explicăm cum de nu este niciun caz până acum”. Contrariat şi el de rezultat, Boeriu a ridicat problema şi reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii. I s-a spus că se poate ca totul să se fi blocat la Serviciul de Boli Infecţioase din judeţ, unde s-a decis că nu este cazul unor analize.
„Mai e şi poziţia geografică, cred. Dacă ne uităm la judeţele din Moldova, limitrofe cu Ucraina, unde au fost probleme, au înregistrat cel mai mare număr de îmbolnăviri. S-ar putea să fie şi diagnosticul pus de medicul de familie. Dar nu cred totuşi c-au fost, că se afla. Să fi fost vreo două-nouă forme uşoare, nu ştiu…”, zice Boeriu.
„N-am primit premiu”
Despre teoria doctorului Moisescu, directorul DSP spune că s-a dus peste el să vadă ce scria în registre. „Dar, din moment ce tu scrii că ai viroză respiratorie, cum poţi să vii pe urmă să spui că a fost A/H1N1? Restul de medici de ce nu au spus nimic?”, spune Boeriu.
Dincolo de acest conflict de provincie pe tema lipsei absurde a unui virus care a creat vâlvă printre români, Boeriu zice că nu a simţit vreo brumă de patriotism local când a aflat că se distinge pe harta pandemiei.
„Nu am primit noi un premiu pentru aşa ceva, nu s-a făcut un clasament pe cine scapă de gripă şi Gorjul să fi primit o cupă şi o caldă strângere de mână. Noi am raportat ce-au dat medicii, nu altceva”.
Sursa: Evenimentul Zilei
Interviu cu subsemnata, în Indiscret, aici, mulţumită dragei de Ramona, care inaugurează o nouă rubrică pe care, o spun cu toată convingerea, o să o citesc negreşit! Apropo, Ramona are tot 23 de ani şi data viitoare văd cum fac să îi iau eu interviu 
)
Aici prima parte, restul găsiţi pe siteul ziarului:
„Se ascunde” în spatele semnăturii Gabriela Zanfir şi o puteţi „citi” în Evenimentul Zilei şi în arhivele majorităţii publicaţiilor locale. Are 23 de ani şi a strâns o experienţă de invidiat chiar şi pentru colegii de breaslă mai mari. Jurnalismul i-a fost prima „meserie”, însă viitorul pare să i-o rezerve pe cea de „justiţiar”. Într-un interviu relaxat şi plin de amintiri, v-o „dezvăluim” pe una dintre cele mai tinere ziariste craiovene.
de Ramona Istrate
Reporter: Majoritatea jurnaliştilor craioveni, printre care te numeri, au terminat Facultatea de Drept. Este un trend?
Gabriela Zanfir: Bună întrebare! Nu ştiu dacă este un trend, dar şi eu am constatat cu surprindere acelaşi lucru. Sunt chiar ziarişti prieteni buni cu mine care au terminat şi ei Facultatea de Drept. Cred că lucrul ăsta ne ajută să înţelegem mai bine fenomenele, mai ales dacă scriem pe politică şi administraţie, pentru că ştim cum ar trebui să funcţioneze un stat de drept, cum ar trebui să se comporte persoanele care ocupă funcţii publice, care sunt limitele funcţiilor, care sunt incompatibilităţile, care e logica juridică a organizării administraţiei – plecând de la central spre local. Şi cu asta am explicat de ce este un lucru bun să fim ziarişti cu studii juridice. Dar de ce am ales mai mulţi Facultatea de Drept, nu mai ştiu să spun.
Rep.: Pentru o persoană de vârsta ta ai lucrat la multe publicaţii. Care a fost cea mai apropiată de sufletul tău?
G.Z.: Am ratat doar două publicaţii din Craiova, dintre cele mai importante zic, şi anume Gazeta de Sud şi Cuvântul Libertăţii. Hai să enumăr pe unde am fost: Gazeta de Craiova, Prima Oră, Expresul de Sud, Indiscret, Ediţie Specială, Acum în Oltenia, Lupa, revista Interview, Republica Oltenia. Sper că nu am uitat niciuna. Dar cea mai apropiată sufletului meu rămâne Gazeta de Craiova.
Continuarea, click aici.
Într-un sens amuzant, evident, dacă ignorăm parada armelor albe făcută la începutul emisiunii. Iacătă:
Uite ce chestii interesante fac blogerii noştri. Aveţi aici link. M-am înscris şi eu pe lista susţinătorilor. O fi blogul meu micuţ, dar e vechi şi dacă are cineva răbdare să-l răsfoiască, găseşte sute de motive, bine definite, de a se alătura oricărei manifestări ori eveniment ori val pe care scrie “No Băsescu”.
Merci, văru-meu, că la tine pe blog am văzut despre mişcare.
Uite că am făcut-o şi pe asta! Gata şi cu Toefl-ul 
Până la urmă au fost 113 puncte din cele 120 posibile. Încă odată mi se demonstrează că îmi fac eu prea multe probleme şi vreau prea mult de la mine. Dar prefer să îmi fac probleme şi să fie bine, decât să nu îmi fac probleme şi să fie rău.
Aşadar, odată ce am luat punctajul ăsta la Toefl, admiterea mea la Amsterdam nu mai e condiţionată. E deplină. Cu alte cuvinte, la toamnă sunt aşteptată acolo ) Numai că nu pot să mă duc cu mâinile în buzunar. Aşadar am nevoie de bursă. Aştept după 1 mai să aflu dacă iau sau nu bursa Huygens. În paralel o să încerc la MTEC şi la bursele date de fundaţia lui Patriciu. Sper să fie bine până la urmă.
Între timp, o să fiu ceva ocupată cu ediţia de anul acesta de la moot. Abia aştept! Anul ăsta se întâmplă la Sofia. Şi sper din tot sufletul să ne calificăm şi noi în semifinale… ar fi atât de frumos! Mai ales că este probabil ultima ediţie la care particip.
Da, azi a venit pe mail şi recomandarea de la Amsterdam. De două săptămâni, zi de zi, îmi stă o secundă inima în loc de fiecare dată când îmi verific mailul. Şi azi a venit. Din nou m-am emoţionat. Sigur că da.
Iar acum nu ştiu ce să fac mai întâi. Trebuie să îmi pun ordine în dosar, să îmi fac o scrisoare de motivare beton, să mă ocup şi de alte detalii. Aproape că nu mai am forţa necesară. Procesul ăsta de aplicare, dacă mai vrei şi bursă, e groaznic. Emoţiile fac un lanţ interminabil, de când începi să strângi documentele pentru primele dosare de aplicatie, până când aflii un răspuns cert în ceea ce priveşte bursa.
M-a obosit întregul proces. Şi mai am ceva treabă de făcut. Plus că aştept rezultatele de la Toefl, care stau aşa ca o sabie a lui Damocles deasupra mea… în permanenţă… până pe 1 februarie… când voi deschide iar mailul cu sufletul la gură…
Până acum stresul şi toată munca mea din ultimii ani au dat roade… sper să fie bine şi de aici înainte…
Acum trebe să mă apuc de bibilit din nou la documentele din dosar, la scrisori etc…
Am dat TOEFL-ul azi si imediat dupa ce am iesit din cladirea centrului de testare am regretat multe. Am regretat ca nu l-am dat mai demult, am regretat ca m-am pregatit absolut superficial, am regretat ca nu am fost mai atenta.
E cam aiurea sa stii ca ai sacii in caruta si ca iti trebuie doar un bici sa-i dai calului ca sa o iei la drum, dar, culmea, e posibil sa nu poti pune mana pe biciul ala pana la urma. Incerc sa spun printr-un exemplu cam idiot ca intreaga mea experienta masterala in Olanda atarna de rezultatul acestui test, pe care nu m-am organizat sa il dau mai inainte de a aplica la universitati. Acum, daca voi lua un punctaj mic, va fi mult mai dureros, dat fiind ca sunt deja conditionally admitted.
Pentru cei care intentioneaza sa dea testul de aici inainte, am cateva sfaturi (ar fi fost minunat daca mi le-ar fi dat si mie cineva before):
1. Nu pierdeti prea mult timp citind in prima lectura textele din sectiunea Reading. Textul apare integral pe tot parcursul sectiunii respective, langa fiecare intrebare in parte. Eu am ratat startul, crezand ca nu mai apuc apoi sa vad textul, ci cel mult cate o propozitie din el. Am citit foarte temeinic si apoi am intrat in criza de timp pentru ca nu mai aveam cand sa raspund tuturor intrebarilor. Ultimele 7 intrebari le-am facut in 3 minute! Va dati seama ce o fi iesit acolo. Asta s-a intamplat doar la primul text de la reading. Pe urmatoarele am stiut cum sa le abordez si a fost mai bine. Evident, nu pot fi sigura de toate raspunsurile. Am avut cateva la care am indoieli daca am ales sau nu bine, dar macar am avut suficient timp sa le gandesc.
2. Inarmati-va cu rabdare la Listening. Textele par ca nu se mai termina. Si raspundeti cat de repede posibil intrebarilor, pentru ca vi se repartizeaza 10 minute pentru vreo 2 sau 3 texte ascultate, in cate un calup. Si sunt vreo trei calupuri in total. Nu se contorizeaza timpul in care ascultati textul, ci doat timpul in care raspundeti, dar trebuie sa aveti grija sa va ramana din cele 10 minute si pentru urmatoarele texte. Aici m-am descurcat bine cu time managementul. Mereu imi ramaneau cam 2 minute din cele alocate. Bineinteles, si aici am cateva intrebari la care nu stiu sigur daca am raspuns corect sau nu, dar acestea sunt mai putine decat la Reading.
3. Speaking, sau sectiunea de cosmar. Cum vreti sa ii spuneti. Daca pentru celelalte exercitiul nu va poate ajuta prea mult, pentru asta daca nu exersati va veti simti coplesiti in timpul testului. Din pacate eu am facut doar un set de exercitii in perioada de pregatire. Aveam o idee deci la ce urma sa particip, dar pentru a face fata trebuie sa exersati mult. Nu va bazati pe faptul ca vorbiti bine engleza. Nu are legatura. Eu una vorbesc destul de des engleza – proiectele TiA, moot-ul si alte ocazii, si nu am deloc un accent suparator. Adica, sunt in stare sa particip la un concurs de procese simulate in engleza, sa pledez cu termeni de specialitate, sa raspund la intrebari in conditii de stres. Dar asta nu m-a ajutat sa imi formulez niste idei in 15 secunde si sa mi le exprim coerent in alte 45 de secunde, care imi erau aratate pe ecran cum se scurg in sens invers. Sincera sa fiu, nici macar nu imi mai aduc aminte ce Dumnezeului am spus acolo. Imi aduc aminte mici fragmente, cate o idee. Adica, nici macar o oarecare evaluare nu pot sa o fac. In niciun caz nu incercati sa scrieti pe hartie raspunsul. Nu ajuta cu nimic, dimpotriva. Eventual scrieti doar cate un cuvant pe care sa nu il uitati cand vorbiti. In timpul de pregatire ganditi-va doar la ce urmeaza sa spuneti si scrieti cate un cuvant ca sa nu uitati chestiile respective.
4. La writing nu stiu ce sfaturi sa va dau. Eu zic ca la writing m-am descurcat cel mai bine. E important sa va delimitati clar ideile in cate un paragraf. Sa aveti o introducere si o concluzie, eventual un titlu. Dar cel mai important e sa scrieti corect. Asigurati-va ca va raman cel putin 3 minute pentru a va corecta. E foarte posibil sa apasati gresit pe taste in conditiile alea de stres si deci sa va fie afectat spellingul.
In concluzie, cam tremur pana or veni rezultatele. O sa fie 15 zile groaznice, cu multe framantari. Cel mai aiurea e ca nu am la ce sa ma raportez. Nu mai stiu pe nimeni care sa fi dat testul in forma iBT, ca sa pot compara cum s/a descurcat respectivul, cum m/am descurcat eu si ce nota a luat respectivul pentru a putea apoi sa vad cam ce nota as putea lua. Eu am nevoie de un punctaj de 90 pentru a-mi confirma cele doua admiteri pe care le am pana acum (Asa imi aduc aminte. Sper sa nu fie totusi vorba despre 100).
O ultima chestiune: manualul ala oficial de la Teora are texte mai simple din punct de vedere al continutului stiintific, si mai scurte decat ce intalnii eu azi. Iar CD-ul ala e asa, ca un fel de mostra. E nevoie de mult mai mult pentru a te putea familiariza cu testul astfel incat rezultatele sa reflecte exact cunostintele tale de engleza, si nu cum reactionezi la niste chestii pe care nu le/ai mai vazut pana atunci.
LATER EDIT:
Am luat 113 puncte Din care la Writing 30, la Listening 29, la Reading 28 şi la Speaking 26. Exact în ierarhia pe care o creasem la autoevaluare între componente. Din fericire însă punctajul e un pic mai mare decât credeam eu Baftă tuturor celor care trebuie să dea examenul! Sper că sfaturile mele vă sunt de folos.
Asta era marea reformă a statului? Casa Poporului transformată în cel mai mare mall din Europa? Nu m-am putut opri din râs câteva minute în şir. Prigoană (un alt nume caragielean) depune un proiect de lege pentru schimbarea sediului Parlamentului din Casa Poporului într-o clădire construită de nea Nicu pentru Biblioteca Naţională, dar în care nu ştiu ce se află în acest moment. Scopul? Transformarea Casei Poporului în cel mai mare mall din Europa. =)) Raţionamentul lui Prigoană e simplu: dacă tot îl facem unicameral, atunci devine prea mic, şi deci ce să facă într-o casă aşa de mare?
Cu alte cuvinte, asta era marea reformă a statului? Hai să micşorăm Parlamentul pentru a-l muta din Casa Poporului? Ăsta e preţul unui mandat de preşedinte câştigat din prostia românilor încreţită de vărul Săndel şi Prinţesa Ardealului la posturile TV ale lui Prigoană? Transformarea Casei Poporului în cel mai mare mall din Europa? Şi atunci lui Diaconescu ce îi revine? Palatul Victoria? Să-şi mute OTV-ul acolo? Sau reşedinţa?
Doamne Iisuse Cristoase! În condiţiile în care parlamentarii PDL votează după cum se dictează, fără pic de creier, iar UDMR-ului nu-i pasă nici cât o prigoană degerată de România şi de simbolurile statului român, sunt aşa de multe şanse să treacă un astfel de proiect de lege, încât mi se face pielea de găină.
Dooooooooamne! Nu pot să mă minunez suficient! Nu pot şi nici nu am cum.
Cred însă că nici măcar acum prostimea nu îşi dă seama ce prostie a făcut. Şi asta e deja tragic, iar comicul dispare.
Fiind un împătimit utilizator Facebook, mi-e dat să văd multe în timpul deselor navigări pe mereu surprinzătoarea platformă online. În seara asta am aflat însă, absolut întâmplător, o informaţie de nepreţuit, în urma căreia voi călca mai respectuoasă, emoţionată şi cu sufletul reverberând pe bordurile cu care ne-a SUFOCAT onor Primăria Craiova. Şi asta pentru că acum ştiu unde se duc banii publici daţi pe ele şi sunt, deci, mult mai liniştită: în fundul copiilor lui Videanu, Andrei şi Oana (sau ceva de genul ăsta), care sunt ambii elevi ai Institut Le Rosey.
Care apare în Guinnes Book, dacă e să mă iau după Wikipedia, la categoria cel mai scump colegiu din lume, costând, în medie, 100.000 de dolari pe an.
“Institut Le Rosey, with over 5,000 former students,[5] has one of the most prestigious alumni registries in the world.[45] Le Rosey has educated generations of dynastic families, including Hohenzollerns, Rothschilds, Metternichs, Borgheses, Hohenlohes, and Radziwiłłs.[46][47] The school has also famously educated royalty from around the world, particularly the deposed royal family members of the Muhammad Ali Dynasty of Egypt, the House of Karađorđević of Yugoslavia, the House of Glücksburg of Greece, and the House of Savoy of Italy.[5] Le Rosey has educated several monarchs, including Aga Khan IV, King Albert II of Belgium, King Baudouin I of Belgium, King Albert II of Belgium, King Fuad II of Egypt, King Ntare V of Burundi, Shah Mohammad Reza Pahlavi of Iran, and Prince Rainier III of Monaco.[4] The future Grand Duke of Luxembourg, Prince Guillaume, was also educated at the school.[48] Famous parents of past students at Le Rosey, who often visited the Rolle and Gstaad campuses, include: Elizabeth Taylor, David Niven, John Lennon and Yoko Ono, Diana Ross, King Leopold III of Belgium, Aristotle Onassis, and Sir Winston Churchill, a Rosean’s grandfather.”
Citind toate cele de mai sus, nu ştiu ce mă scoate mai tare din sărite. Că trebuie să suport videnii în guvern pentru ca nişte tineri cu aere monarhice să înveţe pe 100.000 de dolari pe an la un institut din Elveţia, că trebuie să accept invazia bordurilor în acelaşi scop menţionat adineaori sau că ăia care studiază la institutul respectiv au făcut şi fac parte din dinastii şi sunt sau vor fi conducători de state, ceea ce ar însemna să accept că există deja o dinastie Videanu care va conduce, de ce nu, statul.
Ei sunt copiii (date fiind aspiraţiile monarhice, ghici care e fata ministrului din poza din dreapta).
Graţie aceluiaşi Facebook am descoperit că, în timp ce eu îmi toc nervii pe aici pe blog şi în general, zilnic, stresându-mă despre goana spre dezastru şi cârmuirea oribilă a României, odraslele ăstora sunt prieteni între ei, chefuiesc împreună, se plimbă în excursii în jurul lumii, studiază în şcoli private pe zeci de mii de euro anual. (Am găsit copii de Videanu, de Geoană, de Păunescu, de Monica Tatoiu şi asta la o siiiimplă primă vedere, căci dacă îmi puneam mintea să caut sigur găseam şi altceva).
De ce băgai chestia asta în seamă? De ce un om serios la cap se apucă să scrie aşa ceva pe blog? Simplu. Pentru că ştiu prin câte am trecut, câte trec şi prin câte voi mai trece pentru a obţine o bursă la un master în Olanda, un master care oricum costă decât vreo 2000 de euro pe an, şi anume singurul an în care se desfăşoară masterul, dar pentru care mai am nevoie şi de bani de întreţinere. Cred că am luat-o razna în urma întregului proces, şi sunt abia la jumătate. Nu e suficient să fiu admisă, aşa cum sunt acum, trebuie să îmi şi permit să ajung acolo. De aceea m-am indignat văzând toate lucrurile astea, pe care oricum le ştiam, dar care mi-au apărut în faţa ochilor concentrate într-o singură seară, într-o perioadă în care sunt pierdută între scrisori de recomandare, copii legalizate, scrisori de motivare, toefl peste trei zile şi tot aşa…
Bleah!!! Uitându-mă pe siteul Guvernului pentru a culege ultimele idei geniale ale geniilor care aduc geniul în dezvoltarea României, descopăr cu stupoare că pe această fiinţă o cheamă şi Gabriela. Unfuckingbelieveble. Întrebarea mea e următoarea: pe admiratoarea doamnei Udrea o chema-o şi Gabriela?
