Cum mi-am petrecut 9 Mai

1. De pe la 10.40 până pe la 11.10 am mers cu taxi de la Sucpi la Jiul … Incredibil, dar adevărat! Pentru că, nu ştiu conform cărei logici, primarul a hotărât să închidă Strada A.I. Cuza timp de câteva ore, creând un blocaj în trafic de nedescris. În faţa Primăriei s-au perindat tot felul de prichindei cu tot felul de talente… şi nu ştiu ce i-ar fi împiedicat să îşi etaleze talentele la Velodrom, sau în Piaţa Mihai Viteazul, sau în curtea vreunui colegiu naţional mai din centru…

2. De pe la 11.00 la 12.00 am mâncat tort.

Am gustat un picuţ din Polonia - chiar a fost frumos în Polonia, şi un picuţ din Luxembourg - acolo e sediul Curţii Europene de Justiţie… Cine ştie? ;))!

Ideea de a sărbători Europa cu felii delicioase de tort a fost Consiliului Judeţean. Fiecare stat membru UE s-a bucurat de un tort glazurat în culorile propriului drapel.

3. De pe la 12.00 până pe la 13.00 am fost la Facultate, la un seminar despre Uniunea Europenă, unde am avut ocazia să ne prezentăm profesorilor ca echipa care a fost la Moot în Polonia. Nu de alta, dar să ştie şi ei că dacă am chiulit de la cursuri am avut un motiv academic ;))

4. De pe la 13.00 până pe la 13.40, am participat la o conferinţă de presă foooooarte ciudată, la PD, dintr-un şir de conferinţe fooooooarte ciudate… Din care nu am înţeles nimic. Conferinţa de azi a fost a cincia la rând, după ce întreaga săptămână nu a trecut o zi fără să avem conferinţă la PD.

European Moot Court Competition - Poznan 2008

Am povestit de atatea ori in ultimele 24 de ore ce am facut si cum a fost la Poznan, incat pentru blog nu mi-a mai ramas decat sa ‘povestesc’ prin poze… Cred ca e mai bine asa… Tin doar sa scriu ca a fost o experienta nemaipomenita, care mi-a adus aminte, din nou, cate lucruri am ratat pe lumea asta, din cauza locului unde m-am nascut si unde din nu stiu ce prostie am ales sa raman. Mi-am dat seama ca, in mod curios, mi-ar fi placut la nebunie dreptul. Pana la urma, nu degeaba m-a indrumat destinul spre domeniul asta. Doar ca a gresit adresa, adica m-a trimis sa fac Dreptul la Craiova. In fine, ma lamentez ca un copil mic si nu are sens. A fost super la Poznan, chit ca nu ne-am calificat in semifinala. Oricum, ne-am clasat mai bine ca echipa de la Craiova din 2007, si, daca avem noroc, la anul, urmatoarea echipa se va clasa mai bine ca noi. Imi pare nespus de rau ca nu mai pot participa inca odata. Enjoy the photos:

Poznan, vazut din cel mai mic avion de calatori. Nu o sa uit in viata mea calatoria cu avionul de la Varsovia la Poznan. Eram pur si simplu terifiata, pentru ca avionul era minuscul si avea elice la aripi :)) M-am mai linistit abia cand am vazut pe fereastra panorama din Poznan, pentru ca am fost cucerita de cat de frumos e ‘chitit’ orasul.

Asta e avionul micut, care m-a inspaimantat Uitati-va la cat e de ingusta scara aia :)) Oamenii un picut mai inalti trebuia sa stea cocosati inauntru, pana sa se aseze, pentru ca era foarte scund plafonul… A fost ingrozitor. La intoarcere, in schimb, am fost mult mai relaxata. Deja ma obisnuisem cu avionashul ;))

Mihaela, Ana, Irina si Gabi - Moot team from Craiova, 2008. Aici suntem in prima zi de concurs, inainte sa intram in sala de judecata.

Aici pledam pe acuzare, de dimineata, impotriva celor de la Kiev.

Dupa-amiaza, cand am pledat pe aparare, impotriva celor de la Universitatea Comenius din Bratislava. Asta e poza de final

Aici sunt fetele de la Craiova in echipa completa, adica inclusiv cu Ana, care anul asta a fost helper.

Poznan e un oras superb, foarte curat, cu influente germanice. M-a impresionat cu adevarat. Ma asteptam sa gasesc o Polonia frumoasa si dezvoltata, dar nu ma asteptam ca urmele comunismului sa fi disparut in totalitate.

Pe aeroportul din Varsovia, in asteptarea zborului spre Bucuresti, echipele complete de la Craiova si de la Iasi.

Chiar imi pare rau ca nu mai pot participa. Am muncit pentru concursul asta, iar din toata perioada de pregatire as schimba un singur lucru. Si pentru lucrul asta mi-as fi dorit sa mai particip odata. Pacat ca regulile sunt asa. Oricum, va sfatuiesc pe toti studentii de la Drept sa participati la cat mai multe Moot-uri posibile! Indiferent de rezultat, nu o sa regretati.

Cine a câştigat Peugeotul lui Groza

Peugeotul 107 pus la bătaie de Ion Groza, candidatul PNL la Primăria Craiova, a fost câştigat de o babă de 65 de ani din Craioviţa. La telefon a răspunsul ginerele ei, care cică aproape a leşinat când a auzit grozăvia. Şi, culmea, pe biletul de tombolă, baba scrisese ca principală doleanţă că vrea să se reducă preţul biletelor la transportul în comun. :))

Mi-e ciudă, recunosc, pentru că şi eu pusesem acolo un bileţel de tombolă… Ahhhhh Peougeotul meu s-a dus… Până la urmă, na, era galben, şi nu vreau ca prima mea maşină să fie galbenă

În altă ordine de idei: marea tombolă a lui Groza l-a dus în sondaje la uriaşa cifră de 2 la sută (conform unui sondaj comandat de TV Oltenia şi efectuat de nu ştiu ce societate, dat publicităţii azi). Mai mult, rămâne întrebarea: Maşina de la tombola lui Groza a fost plătită de Groza, aşa cum s-a lăudat prin conferinţe? Eu cred că nu. O zi bună să aveţi!

Inventivitatea oltenilor, întrecută de inventivitatea politicienilor olteni

Ultimul răcnet al modei electorale este mita sub formă de tichete de masă. Mai precis, tichete cadou, pentru că ele permit nu numai cumpărarea de alimente, ci cumpărarea de bunuri în genere. Pentru ca totul să capate un caracter estetic deosebit, se recomandă ca tichetele de masă să răsară ca o surpriză din mijlocul felicitărilor de Paşte. Cei care doresc detalii despre noua descoperire care poate aduce succesul în alegeri trebuie să îl contacteze pe specialistul şef: Dumitruuu Dincăăă, candidatul PSD pentru primăria Drăgoteşti şi actualul primar al localităţii.

Felicitările de Paşte cu tichetele de masă în mijloc nu se găsesc în farmacii. Pentru reacţii adverse, contactaţi Biroul Electoral Judeţean. Ca să vă convingeţi că noua metodă e cât se poate de reală şi de testată, apelaţi la fotografiile de mai sus.

Simfonia Lalelelor, un “fest” european

Recunosc un pic ruşinată că am rămas impresionată de ce au reuşit să facă piteştenii la Simfonia Lalelelor. Am avut şansa pentru o oră şi ceva să vizitez târgul şi am rămas fără cuvinte. Mi-a adus oarecum aminte de Floriade, un eveniment similar din Olanda, pe care am avut norocul să îl prind acum cinci ani în Haarlem. Şi asta e ceva, pentru că Floriade e un târg expoziţional fantastic. Ei bine, să ştiţi pentru anul viitor, merită să vizitaţi Piteştiul pentru o zi ca să vedeţi minunăţie de flori, aranjate în sute de standuri în exterior, dar şi în Centrul Expoziţional, unde decoratorii s-au întrecut pur şi simplu în a face decoruri cât mai spectaculoase. Atmosfera din oraş mi-a plăcut, pavajul din centru mi-a plăcut (nu e cadaveric asemeni celui din Craiova, ci e plin de culori si de viata), biserica Sf. Gheorghe din centru mi-a plăcut…

În fine, până la urmă nu are de ce să îmi fie mie ruşine să recunosc un simplu fapt, şi anume că târgul din Piteşti mi s-a părut mult mai reuşit decât orice manifestaţie din Craiova ultimilor patru ani, ci conducătorilor oraşului ar trebui să le fie un picuţ ruşine de această stare de fapt.

Vă las acum câteva imagini superbe de la târg. Bucuraţi-vă de ele!

Musha Belly, Winnie the Pooh si Musha Belly junior

Musha Belly, Winnie the Pooh, Musha Belly junior va saluta si va doresc zile bune! Cat mai multe ;))

În Luncă

Berceanu şi-a dat demisia

Tot luni, aşa cum anunţase iniţial. Rămâne bila albă de pus în sacoşă, dar cu un punctişor negru pe ea. Dacă tot şi-a dat demisia luni, aşa cum anunţase, nu înţeleg de ce a trebuit să aibă puseul respectiv de conştinţă partinică.

Chestii de azi

1. Ce se întâmplă cu demisia lui Berceanu din Parlament? Şi-o dă sau nu şi-o dă? Adevărul e că Berceanu e pe punctul să transforme o mare bilă albă - îşi dă demisia din Senat pentru a se concentra pe Consiliul Judeţean Dolj, într-una neagră - s-a răzgândit cu privire la demisie.

Faptele:

A. Berceanu anunţă duminică faptul că îşi depune demisia luni la Senat pentru a se dedica în totalitate campaniei pentru Consiliul Judeţean Dolj.

B. Luni Berceanu anunţă că nu îşi mai dă demisia, decât după ce Tăriceanu semnează că locul rămas liber prin demisia lui ajunge tot la un membru PDL (reţineţi şi că mai sunt cam cinci luni de mandat).

Cu alte cuvinte, e mai important partidul decât judeţul? Sau cum? Că nu mai înţeleg ce bilă să pun în sacoşa electorală cu care o să mă prezint la vot, ca alegător al judeţului ce mă aflu.

2. Bilanţul mandatului lui Prioteasa.

La obişnuita conferinţă de luni a preşedintelui CJ Dolj, Ion Prioteasa, acesta a prezentat un mini-bilanţ al ultimilor patru ani: reînvierea Aeroportului, înfiinţarea Parcului Industrial, proiecte de alimentări cu apă pentru 107 (din care jumate deja si-au receptionat lucrarile) de localităţi din cele 111 şi 259 de kilometri de drum reabilitaţi. Not bad, cum ar zice americanul.

Le Fabuleux destin d’Amélie Poulain e fabulos

După ultimul cadru, cu Amelie fericită, muzica îţi ta na, na na, na în minte pentru ore în şir.

Povestea asta nu ţi se cuibăreşte în minte doar dacă eşti un visător, un adult rămas captiv în fanteziile copilăriei, ci, mai ales, dacă ai uitat cum e să fii copil. Dacă nu mai ai pic de culoare în suflet, dacă totul din

jur ţi se pare gri şi cojit. Pentru că totul în jurul lui Amelie e gri şi cojit, mai puţin camera ei. Când e prezentă oriunde altdundeva, nimeni nu bagă de seamă decorul trist. Amelie îi dă puls din privirea ei vie. Când se mută în camera ei, plină de culoare, Amelie devine uneori tristă. E locul în care are timp să se analizeze, să îşi caute ce anume vrea din viaţă.

Amelie reuşeşte să trimită un pitic de grădină în voiaj în jurul lumii. Amelie reuşeşte să îţi aducă aminte că nu ai oasele din sticlă, şi chiar dacă le-ai avea, tot ai găsi o metodă cum să te bucuri de lucrurile mărunte. Amelie se îndrăgosteşte ca un copil. Şi face din dragoste un joc. Ce-ar fi să facem toţi din dragoste un joc cu

săgeţi albastre şi măşti de Zorro?

Şi cu toate astea, Amelie trăieşte în aceeaşi lume ca şi noi. În aceeaşi lume gri şi cojită. Filmul e franţuzesc, adică vă imaginaţi că lumea nu are cum să fie în vreun fel idilică sau plină de eroi. Şi tocmai de-asta e

fabulos, pentru că nu-ţi vine să crezi cât de aproape eşti de zâmbetul unui străin sau chiar de propria fericire. Numai să încerci.