Am primit şi eu leapşă şi dau mai departe întrebarea: “Unde este flota?”
Platon spunea că un şef de stat bun trebuie să îndeplinească nişte condiţii:
- să aibă peste 50 de ani
- să aibă cel puţin 20 de ani de studiu în spate
- să fi studiat obligatoriu trei materii: muzică, geometrie şi filosofie.
Studiind muzică, geometrie şi filosofie este, credea Platon, singurul mod în care şeful unui stat ar putea avea armonie interioară. Şi numai fiind o fiinţă armonioasă poate aduce armonie în statul său, şi deci prosperitate.
Le spune cineva, vă rog, şi maimuţoilor de candidaţi treaba asta? Aşa, ca idee… Nu trebuie acum să devină cu toţii un soi de Costel Busuioc, dar măcar să nu se mai scălâmbăie şi să nu mai răcnească unii la alţii şi apoi la noi. Aşadar, o să îmi îndrept votul spre cel care are cei mai puţini draci interni.
Un pic despre nebunia cu Zilele Craiovei, din Parcul Tineretului, în Evenimentul Zilei, aici .
Un pic despre mega-vizita lui Traian Băsescu la Craiova, pe Hotnews, aici .
Cât despre mine, nu pot decât să spun că sâmbătă am fost pe teren, cu laptopul în spinare, de la ora 10.00 până la ora 23.00, timp care nici măcar timp de popas WC nu am avut 
Really. Azi am scris ce mai rămăsese de scris, iar mâine o să o iau de la capăt.
Have a great week!!!
Rezultatul afişat NU îţi sugerează cu cine să votezi. El îţi oferă doar un indiciu despre măsura în care fiecare candidat DOREŞTE să îţi reprezinte interesele şi punctele tale de vedere. În formarea opţiunii politice un cetăţean poate să ţină cont şi de alte elemente, precum CAPACITATEA fiecărui candidat de a-şi îndeplini programul politic. Un candidat se apropie cu atat mai mult de optiunile tale cu cat punctajul obtinut este mai mare. Dimpotriva, un candidat se departeaza de optiunile tale cu cat punctajul obtinut este mai mic, putand atinge chiar valori negative. Pe baza răspunsurilor tale la întrebări şi a importanţei pe care ai considerat că fiecare dintre aceste teme o are pentru tine, candidatul care se apropie cel mai mult de punctele tale de vedere este Crin Antonescu. Pe poziţia a doua la mare distanţă se află Corneliu Vadim Tudor.
La polul opus, candidatii care se îndepărtează cel mai mult de punctele tale de vedere sunt Traian Basescu şi Mircea Geoana. Pentru a vedea cum a fost obtinut, consulta in pagina “rezultate detaliate” pozitiile candidatilor la fiecare dintre intrebari.
Cu alte cuvinte, testul ăsta cam ştie ce spune 
so try it! www.busolapolitica.ro
mă uit la filme proaste pentru că viaţa sau realitatea sau cum vreţi să îi spuneţi e aşa de gri, stupidă şi amară încât măcar filmele pe care le văd să fie idiot de optimiste, roz şi de-a dreptul incredibile.
bine, nu toate filmele idiot de optimiste sunt proaste. dar majoritatea sunt.
Festivalul zaibarului şi prazului. Un filmulet scornit de mine
Aveţi aici şi materialul din evz.
Am acţionat unui impuls ieri când, făcând poze, mi-am adus aminte de o chestie pe care mi-o zisese Madalina pe mess, şi anume că ar fi bine ca ştirile noastre să fie însoţite şi de video. La început m-am mirat oţârşică. Dar mi-am dat seama că poate fi realizată chestia. Şi că poate fi şi distractiv. Aşa s-a născut prima ştirucă filmată cu Fujifilmul meu şi montată în şcolărescul Moviemaker. Enjoy 
Iata cateva fragmente din emisiunea mea de sambata. O discutie cu Marian Jean Marinescu, vicepresedinte al grupului PPE din Parlamentul European, despre Tratatul de la Lisabona, despre viitorul presedinte al Consiliului European, despre nominalizarea Romaniei pentru postul de comisar.
Am înţeles că PNL a anunţat deja că îl va propune pe Klaus Johannis pentru postul de premier. Sunt curioasă dacă pe Johannis l-a întrebat totuşi cineva. Eu am senzaţia că nu. Pentru că nu îmi imaginez cum un neamţ pragmatic şi iubit la el acasă ar fi de acord să renunţe la oraşul pe care l-a făcut celebru pentru nebunia de la Bucureşti. Şi asta doar pentru maxim 2 luni. Cred că e un bluff.
În plus, aveam ceva mai important de spus. Să zicem că Johannis a fost întrebat de PNL şi să zicem că e de acord. Nu sunt convinsă deloc de faptul că va duce o altă politică în guvern decât cea de acum, şi anume “turism, turism, turism”.
Să ne uităm la micuţul “stat” pe care l-a condus până acum, Sibiu. Turismul e în floare. Dar în floare rău! Centrul e de-a dreptul nemţesc. Dar în rest… Uite o poză pe care am făcut-o acum 2 săptămâni, pe Bld. Alba Iulia (adică ăla ăl mai central, un soi de Calea Bucureşti din Craiova), la câteva sute de metri de centru:
Şi asta este doar o mostră. Dar măcar ştim că Johannis nu e Elena Udrea. Şi măcar din tot dezastrul ăsta, va merge ceva bine. Adică turismul.
Marijean Marinescu a avut o iniţiativă rar întâlnită, la începutul conferinţei lui de presă de duminică. Mai precis, a făcut un scurt sondaj de opinie printre ziarişti. “De care Parlament vreţi? Unicameral sau bicameral?” Din vreo 12 ziarişti prezenţi, patru au fost pentru parlament bicameral. Restul, pentru parlament unicameral sau indecişi.
Apoi, eurodeputatul a întrebat “de ce?”, după ce şi-a exprimat clar opţiunea pentru parlament unicameral. Nu reţin niciun argument clar şi serios al colegilor mei care susţineau unicameralul. Reţin în schimb singurul argument al celorlalţi: “Controlul.” Un argument de neînlăturat, de altfel.
În ceea ce mă priveşte, mă declar ferm în favoarea parlamentului bicameral. Şi am să vă dau câteva argumente.
1. În primul rând, de altfel şi cel mai important, este vorba despre controlul pe care cele două camere ale Legislativului îl exercită una asupra celeilalte. În ceea ce priveşte forma actualului Parlament al României, se poate face o critică asupra modului de alcătuire a celor două camere. Astfel, ar fi mult mai potrivit ca membrii Senatului şi cei ai Cameree să fie aleşi într-un mod diferit, sau să reprezinte anumite categorii ale societăţii. De asemenea, ar trebui o mai bună reglare a competenţelor fiecărei camere şi o clarificare a atribuţiilor fiecăreia.
2. Tradiţia constituţională română. Parlamentul bicameral face parte din istoria României, din tradiţia noastră constituţională. Singurul Parlament unicameral pe care mi-l aduc aminte (aici vă rog să mă corectaţi dacă mă înşel, dat fiind că nu sunt foarte bună prietenă cu istoria) este Marea Adunare Naţională, din timpul Comunismului.
3. Pluralismul unei veritabile societăţi democratice. Pluralismul este o condiţie esenţială a societăţilor democratice, şi trebuie să se manifeste în absolut toate domeniile. De aceea, într-o societate democratică veritabilă, trebuie evitate structurile sau conceptele care încep cu “uni”.
4. Urmează un argument mai complicat, dar care merită adus în discuţie. Cu toţii suntem de acord că Germania este un model ca organizare socială. Merge ca ceasul, nu? Atunci, să tragem un pic cu ochiul înspre ei. Parlamentul este bicameral. Îmi veţi spune că “bine, bine. E bicameral. Dar şi Germania este republică federală. Într-o cameră sunt aleşi reprezentanţii statelor federate, iar în cealaltă cameră, reprezentanţii statului federal.” Nimic mai corect. Dar, ştiţi la fel de bine ca şi mine, că, în viitor, regiunile de dezvoltare din România vor căpăta din ce în ce mai multă autonomie. În ultimii doi ani se discută inclusiv despre înfiinţarea unei funcţii de guvernator de regiune. Se poate vorbi, în timp, chiar despre federalizare, deşi existenţa regiunilor de dezvoltare are raţiuni pur economice, şi anume atragerea fondurilor structurale. Indiferent care va fi soluţia găsită în ceea ce priveşte formula de autonomie sau de auto-guvernare găsită pentru regiuni, existenţa acestora nu poate fi contestată. Şi e clar că trebuie să evolueze într-un sens. Cu atât mai mult ar fi necesar un Parlament bicameral în asemenea condiţii.
5. Principalul argument pentru crearea Parlamentului bicameral este unul economic: ar fi mai ieftin de întreţinut. Un al doilea argument adus în discuţie duminică de către eurodeputatul PDL a fost acela că legile ar fi votate mai repede, procesul legislativ s-ar accelera. Bun. Doar că aceste argumente au raţiuni de interes imediat, formal. Mai simplu, se referă la formă, nu la fond. În schimb, celelalte argumente sunt de natură constituţională, de teorie a statului. Sunt substanţiale şi privesc un interes general.
6. Exemplu: mi-a ajuns la urechi că prietenii din Cehia se pregătesc de introducerea în sistemul de drept a parlamentului bicameral, după ce au constatat că parlamentul unicameral s-a dovedit ineficient.
Observaţie: la discuţia de duminică, trei dintre cei patru care am fost pentru parlamentul bicameral, deloc întâmplător, avem studii juridice. Ceilalţi, nu.
