Adevărul despre absorbţia fondurilor structurale

Aţi auzit de mult ori, în ultima vreme, faptul că „România a pierdut 9 milioane de euro pe zi“, cu alte cuvinte, gradul de absorbţie a fondurilor structurale este zero. Cei care fac aceste afirmaţii se hazardează şi riscă să arunce în derizoriu integrarea României în Uniunea Europeană atât de devreme, la 1 ianuarie 2007. La un an după această dată istorică abia dacă putem să afirmăm că ne-am legat şireturile pentru a porni la drum. Trebuie lămurit faptul că se poate vorbi despre absorbţia fondurilor structurale numai începând cu 2009 şi 2010.

Este adevărat însă că România, sau, mai degrabă, conducătorii ei, se fac vinovaţi pentru întârzierea cu câteva luni a aprobării Programelor Operaţionale Sectoriale. Însă nici măcar aceasta nu se datorează exclusiv calităţii guvernanţilor, ci şi unei birocraţii ieşite din comun la nivelul Comisiei Europene. Pentru a putea explica mai bine de ce nu a pierdut România nouă milioane de euro zilnic, am apelat la Marilena Bogheanu, directorul Agenţiei de Dezvoltare Regională Oltenia. Aceasta a spus că un singur lucru major poate fi reproşat autorităţilor române, şi anume întârzierea depunerii documentelor prin care se cerea de la Comisia Europeană aprobarea programelor operaţionale. „Ar fi trebuit să se lanseze toate programele la mijlocul lui 2007, aşa cum s-a întâmplat cu Programul Operaţional Regional. România a înregistrat o întârziere de şase luni din acest punct de vedere. Abia acum, la sfârşitul lui 2007, putem afirma că sunt toate programele vizate. Urmează lansarea diferitelor licitaţii de proiecte, pe axe“, a explicat Marilena Bogheanu.

Banii vin în tranşe

În afara birocraţiei excesive care a dus la întârzierea aprobării programelor cadru, întreaga procedură de alocare şi cheltuire a fondurilor structurale este în sine un fel de munte al lui Sisif. „Banii nu se pierd, şi nu în termenii aceştia trebuie calculat, în sensul că România ar fi pierdut nouă milioane de euro pe zi. În primul rând trebuie să ţinem cont de faptul că mecanismul de decontare este pe bază de tranşe, iar acestea sunt foarte mari. De exemplu, un proiect care ajunge la 25 de milioane de euro are o primă tranşă decontată de aproximativ 4, 5 milioane de euro, care şi ea vine la o perioadă destul de mare după semnarea contractului de execuţie“, a mai spus directoarea ADR.

Prima linie se trage peste trei ani

Pentru a putea calcula cu adevărat gradul de absorbţie a fondurilor structurale trebuie ţinut cont de regulile Uniunii Europene, şi nu de structura unui discurs politic. Una dintre cele mai cunoscute astfel de reguli se numeşte „n+3“. Aceasta prevede că fondurile alocate pe un program în anul „n“ trebuie consumate până în anul „n+3“. Regula se aplică la nivelul Programelor Operaţionale, şi nu la nivelul proiectelor, pentru toate cele trei fonduri europene - FEDR, FSE şi FC. Important de menţionat este că suma necheltuită în această perioadă de trei ani se pierde. România, Bulgaria şi statele membre aderate în 2004 beneficiază de „n+3“ în perioada 2007-2010, în timp ce toate celelate ţări trebuie să facă faţă regulii „n+2.“ „La finele lui 2010 se va trage linie. Abia atunci vom putea spune ce s-a cheltuit şi ce nu. Se va face o analiză la Bruxelles şi este posibilă chiar realocarea pe axe a fondurilor, cel puţin la nivelul POR“, a afirmat Marilena Bogheanu.

Motivele tărăgănării

Faptul că la un an de la aderare românii pot depune proiecte numai pe câteva axe ale programelor operaţionale sectoriale trage, totuşi, un semnal de alarmă. „Sunt multe motive pentru care lucrurile trenează. Una dintre problemele principale este redactarea ghidurilor solicitantului. Nu o dată au fost modificate în timpul licitaţiilor de proiecte, iar acest lucru îl bulversează pe potenţialul beneficiar. Ele ar trebui discutate în mod real cu toţi factorii implicaţi, şi nu doar postate pe site-urile ministerelor înainte de a fi publicate în mod oficial. O altă problemă este întreg mecanismul de evaluare şi aprobare ale unui proiect. De exemplu, cererile de finanţare care au doar Proiect Tehnic primesc răspunsul în şase luni, iar cele care au şi Studiu de Fezabilitate, îl primesc într-un an. După această perioadă urmează cei doi ani de implementare. Este un mecanism anevoios, care sperăm că va fi scurtat, măcar în privinţa termenelor pentru soluţionarea contestaţiilor firmelor participante la licitaţii“, a declarat directoarea ADR. O ultimă problemă gravă este capacitatea instituţională a Autorităţilor de Management, a Organismelor Intermediare şi, în special, a beneficiarilor. Sunt puţini specialişti instruiţi în acest sens, pentru a se putea descurca în hăţişul birocratic importat odată cu banii Uniunii Europene.

Gabriela Zanfir
Noile aderate au estimat greşit

Potrivit unui studiu realizat de compania de audit Deloitte, Slovacia este campioana erorilor în calculele privind absorbţia fondurilor europene. O secondează Cehia şi Polonia. Toate trei au prognozat un grad de absorbţie al banilor europeni de aproape
trei ori mai mare faţă de realitate. Mai exact, Slovacia a sperat la o absorbţie de aproape patru ori mai mare decât cea obţinută în finalul perioadei 2004-2006. Pentru 2005, slovacii sperau să atragă 426 de milioane de euro, pe când valoarea reală a plăţilor s-a dovedit a fi de numai 112 milioane de euro. Polonezii s-au hazardat şi mai mult. Ei se aşteptau să cheltuiască peste două miliarde de euro, dar nu au reuşit să absoarbă decât 766 de milioane de euro. Experienţa statelor mai sus menţionate se poate repeta şi în cazul României. Executivul de la Bucureşti a prevăzut, în bugetul pe 2008, o sumă de 2,5 miliarde de euro care trebuie absorbită.

Sursa: euROpeanul

1. Regiunea Sud-Vest Oltenia: 15 proiecte
2. Regiunea Nord-Est: 9 proiecte
3. Regiunea Sud-Est: 8 proiecte
4. Regiunea Centru: 6 proiecte
5. Regiunea Vest: 5 proiecte
6. Regiunea Nord-Vest: 2 proiecte
7. Regiunea Sud-Muntenia: 2 proiecte
8. Regiunea Bucureşti-Ilfov: 0 proiecte

Sursa: bilanţ MDLPL