Prefectul îmi datorează 170 de lei

Lipsa canapelei de pe holul Prefecturii, canapea care devenise pentru ziariştii acreditaţi în Prefectură la fel de importantă cum era canapeaua din Friends pentru personajele principale din Friends, a făcut azi prima victimă: geaca mea.

Deranjat de prezenţa noastră pe holul Prefecturii, prefectul a dat ordin să fie mutată canapeaua de acolo cine ştie în ce beci. (Probabil în subsolul instituţiei. Măcar dac-o fi dat-o nevoiaşilor, mai ziceam…) Şi a lăsat două fotolii, pe principiul: “Ia să văd eu zece ăştia cum se bat pe două locuri!” Ghinionul lui: nu ne batem! Găsim soluţii.

Iar eu azi am găsit soluţia să stau cinci minute pe ciuci, rezemată de perete, până schimb două vorbe cu ceilalţi din presă. Şi numai bine că am zis cu voce tare “În timp ce eu stau aici pe ciuci, cine ştie pe unde zace canapeaua noastră plină de mucegai!” După ce au trecut cele 5 minute mă ridic să plec.

Crrrrrrrrrrrrrrrrrr

Atâta am auzit. Frumuseţea mea de geacă era ruptă. Se agăţase într-un cui din perete. Aşa se face că prefectul îmi datorează 170 de lei, cât am dat eu pe geacă.

Iată rezultatul:

Şi cum ştiu că nu o să îmi dea nimeni banii pe ea, m-am descurcat singură:

Cu toate astea, nimic nu schimbă faptul că geaca mea e prima victimă a lipsei canapelei. Şi nimic nu schimbă faptul că prefectul a vrut să scape de ziariştii acreditaţi la Prefectură, care timp de o oră în fiecare zi vin în instituţie să ia ştiri pentru voi. Cu siguranţă nu are nimic de ascuns! Şi clar nu a vrut să ne umilească… Doamne păzeşte!