Zilele trecute mi-a atras atenţia o afirmaţie făcută de fostul şef al Delegaţiei Comisiei Europene pentru România, Johnathan Scheele. „România – spunea domnia sa – a pierdut 10 ani în anii 90 pentru că nu s-a reformat; acum, riscă să piardă alţi 10 dacă se vor perpetua crizele politice”.
Nu am reprodus fraza domnului Schelee întâmplător, pentru că, fără a fi fatalist, înclin să fiu de acord cu aprecierea sa. Intr-adevăr, cu sau fără rea intenţie, tensiunile politice nu pot fi motor pentru progresul unei ţări. Cu atât mai mult în România, ţară care – fie că ne place sau nu – a avut câţiva ani în care reformele au încetinit sau chiar au stagnat. Ne-am luptat cu lipsa de viziune, cu lipsa unor strategii economice coerente şi, nu în ultimul rând, cu obstinaţia de a bloca privatizarea din cauza unor mentalităţi depăşite. Se pare însă că nici acum, când am devenit membri ai Uniunii Europene nu scăpăm de acea sintagmă păguboasă „nu ne vindem ţara!”. Cum altfel mi-aş putea explica cele câteva voturi împotriva Legii privind măsurile de privatizare a Automobile Craiova, exprimate zilele trecute, în Senatul României!?
Nu numai în calitatea mea de senator de Dolj, dar şi ca liberal, cred cu convingere că privatizarea Automobile Craiova de către compania Ford reprezintă un proiect extrem de important pentru România, care va genera câteva mii de locuri de muncă şi care va avea un serios impact marco-economic prin crearea unor capacităţi de producţie pentru un număr de 300 000 auotvehicule moderne pe an.
Nu este cazul să insist aici asupra unor detalii tehnice, pe care le cunoaşteţi bine. Aş sublinia totuşi că este prima mare investiţie industrială americană în ţara noastră estimată la aproximativ 1 miliard euro. România are astfel şansa să se transforme în cea mai importantă ţară producătoare de automobile din sud-estul Europei .
Şi întrucât unora dintre colegii politicieni le place să invoce – evident din raţiuni electorale – faptul că guvernul Tăriceanu nu este preocupat îndeajuns de nivelul de trai al cetăţenilor României, ei bine, eu susţin că privatizarea Automobile Craiova are şi această componentă socială, cu consecinţe benefice asupra oamenilor Doljului.
Intr-adevăr, cetăţenii României au nevoie de proiecte mari, care să vină în întâmpinarea intereselor lor. Altfel, ce motiv ar mai avea să ne urmeze pe noi, cei aflaţi în câmpul politicii?!
20.02.2008
Bietul Oprea este un terchea-berchea care nu s-a remarcat cu nimic în acest mandat.
Legat de subiectul declaraţiei lui politice aş remarca că Guvernul Tăriceanu are un singur merit în privatizarea Uzinei de Automobile, şi anume acela că a fost în funcţie atunci când americanii au vrut să cumpere fabrica. Exact la fel ca atunci vrei să pleci cu trenul la Bucureşti, meritul este al tău, şi nu al funcţionarului de la CFR care, din spatele ghiseului îşi vinde biletul.