La (b)loc comanda…
de Gabriela Zanfir
De câte ori cobor strada care trece pe lângă SUCPI şi ajung la blocul meu, mă uit mereu cu nasul încreţit la… blocuri. Sunt atât de gri şi de triste. Sunt bej şi amorfe. Sunt cojite şi hidoase. Nu sunt nici scunde, nici înalte. Nu au acoperiş cu mansardă, dar nici nu sunt pătrate. Fie că e dimineaţă şi soarele cască leneş şi moale printre ele, fie că e seară şi soarele îşi întorce somnoros spatele cartierului, ele sunt la fel de hidoase şi de respingătoare. Şi totuşi istoria noastră e acolo. E scrisă în micile cutii din beton scremute din capul lui Ceauşescu şi recent împopoţonate cu accesorii, anexe şi fasoane capitaliste, care nu fac decât să îmi aducă aminte şi mai rău de hidoşenia blocurilor.
Termopane, jaluzele verticale, arcade cu spoturi, mini-baruri care separă bucătăria de sufragerie, aparate de aer condiţionat. Pereţi demolaţi, parchet, poate chiar şi scări interioare pentru cei care au cumpărat două apartamente unul peste altul. Doar, doar ne-om vedea trăind în loft-urile, suit-urile sau vilele americane. Doamne, sunt atât de urâte blocurile astea! Şi totuşi sunt istoria noastră.
Dacă aş fi prima primăriţă din istoria Craiovei, primul meu proiect ăsta ar fi: transformarea blocurilor. Le-aş lăsa încolo de străzi, de investitori, de tot. Aş pune mâna pe trafalet şi aş vopsi toate blocurile din oraş. Le-aş pune acoperişuri frumoase, uniforme. Aş lăsa pe unele dintre ele să crească iederă. Pe altele le-aş face mai înalte. Altora le-aş pune câte un rând de cărămizi roşii în exterior, să le dau un aer clasic. Le-aş transforma în case mari. Of… Blocurile astea.
Eu cred că nu putem să lăsăm comunismul deoparte dacă nu scăpăm de hidoasele cutii de chibrituri. Cred că istoria noastră poate să supravieţuiască şi apoi să crească liniştită într-un mediu care să nu mai aibă legătură cu blocurile, sau cel puţin cu stadiul în care au ajuns ele acum. V-aţi uitat vreodată cu atenţie la ele? V-aţi uitat odată obiectiv la oraş, de undeva de deasupra oraşului? V-aţi imaginat vreodată cum ar arăta Craiova dacă nu ar mai fi blocurile gri, bej, hidoase? În niciun caz nu am putea să le demolăm pe toate, deşi asta ar fi soluţia ideală. V-aţi gândit vreodată că blocurile sunt ca un blestem al lui Ceauşescu aruncat asupra ţării – să supravieţuiască morţii lui ca nişte urmaşi veşnici, gri, bej, cojiţi şi hidoşi care să ne amintească mereu de el?
(Interview nr.2, februarie 2008)
In Nord America 85% din casele si blocurile capitaliste sint de carton. Un cartier de blocuri de confort redus din Romania este Coasta de Azur pe linga cocinele capitaliste din Nord America si din multe orase Europene. Site-ul asta este gazduit gratuit si din cauza traficului ridicat se poate sa nu-l poti acceda din prima. Asa ca fii consecventa si vei putea sa-l vizitezi. http://www.geocities.com/casamede2005/
Sunt de acord cu tine Gabitz. Desi pt Ceausescu ele reprezentau simbolul evolutiei societatii, ele sunt de fapt un mod practic de a constrange individul. Si eu cred ca ar trebui inbunatatite cumva…asa cum sunt acum sunt prea triste.
PS: am uitat sa iti spunde blog :p
chiar am observat chestia asta, ma bucur ca nu sunt singura.. si-mi sare mereu in ochi discrepanta intre apartamentele care si-au vopsit metrul patrat din exterior in nuante la moda, pastelate, si restul blocului vechi, alb-gri prafuit de poluare si timp.. e chiar trist
Ai dreptate, Maxi!!! Arata oribil… un sfert din bloc roz si restul gaunos…. Chiar am un bloc asa pe aici prin zona si de fiecare data cand il vad ma mir …