Absolvenţi din toată ţara, nu veniţi la Universitatea din Craiova!

Săptămânile astea am lucrat, pe lângă multe altele, şi la Ghidul Studentului pe care îl publică Evenimentul Zilei. Cu alte cuvinte, a trebuit să strâng informaţii de la cele două Universităţi din Craiova şi apoi să scriu despre ele. A fost unul dintre cele mai grele şi odioase taskuri, pentru că:

1. Nu suport să alerg pe la uşile fasonaţilor zile la rând ca să le fac lor un serviciu

2. Nu suport Universitatea din Craiova

3. M-am săturat de scris, în general.

Dacă ar fi depins de mine, aş fi scris maaaare, cu Bold şi cu 72, pe pagina destinată Universităţii din Craiova “NU VENIŢI AICI!”, adresându-mă, bineînţeles viitorilor studenţi. Dar cum a trebuit să mănânc gogoşarii muraţi de la Universitate şi să scriu ca atare pentru Ghid, pot să vă sfătuiesc la mine acasă, adică pe blog, să NU VENIŢI AICI, DRAGI ABSOLVENŢI!

La o adică, puteţi să veniţi la Universitatea din Craiova dacă vă urâţi propria persoană suficient de mult încât să vă distrugeţi viitorul. Sau dacă pur şi simplu aveţi o plăcere din a vă lăsa torturaţi intelectual, până când intelectul vostru se va autoabsorbi şi va dispărea.

Nu vorbesc din cărţi, ci din postura studentului în anul III la Drept, la Universitatea din Craiova. Asta după ce am trecut ca liceană prin Carol I, la mate-info intensiv engleză. Şi vă spun sincer, cât pot eu de sincer, că un singur lucru îl regret în viaţa mea mai mult decât faptul că m-am căpătuit cu loc de muncă înainte să trec în clasa a XII-a, şi anume faptul că am rămas în Craiova la Universitate.

Şi dacă nu vreţi să mă credeţi pe cuvânt, o să vă dau şi câteva motive punctuale să nu veniţi la Universitatea din Craiova, pe care o să le enumăr aleatoriu, pentru că toate mi se par la fel de importante, şi mi-e greu să le clasific:

1. Dotările: sunt sub orice critică. A fost renovată o aripă a clădirii, unde au săli parcă cei de la Litere. Dar prea puţine săli renovate sunt pentru uzul studenţilor. În rest, pereţii pică pe voi. Şi brumele de remobilări care s-au făcut, sunt făcute de mântuială. În plus, nu o să vedeţi pe nicăieri profesori cu laptopuri şi videoproiectoare. Noi am avut doar unul în trei ani de cursuri care a recurs la asemenea metode. De un an, se chinuie să renoveze şi holul de la intrarea în Universitate. Mi se pare anormal să se stea un an întreg cu intrarea principală închisă, şi cine ştie cât se va mai sta de acum încolo, pentru un hol interior. Cei care administrează banii Universităţii sunt incompetenţi, după umila mea părere. Sau pur şi simplu nu vor să meargă lucrurile bine. Cât despre bani, ei curg gââârlăăăă din taxele care sunt foarte mari. Practic, taxele sunt la fel ca la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, dar serviciile oferite sunt îngrozitoare.

2. Căminele. Sunt doar 2 cămine renovate, care arată uman şi european. Nu vă faceţi însă speranţă că puteţi prinde un loc în ele. Mafia lucrează la cote maxime când vine vorba de repartizarea în căminele de trei stele. Ori intraţi în graţiile unui personaj Stelică Bărăgan parcă, de la o organizaţie studenţească, ori vă plătiţi la greeeeeu şpagă la administratori sau la cine oţi găsi să plătiţi, ori aveţi unchi sau mătuşi cu nume mari sau cu prieteni cu nume mari. Simplule viitor student, tu eşi condamnat să stai în mizerie patru ani. Adică într-unul din celelalte cămine, care au băi comune şi care nu au mai fost văruite de ani buni, în care va trebui să îţi împarţi cei cinci metri pătraţi cu cel puţin încă trei studenţi.

3. Profesorii. Sunt foarte rari profesorii care se gândesc la cariera ta. Dar foarte, foarte, foarte rari. Majoritatea nu lasă studenţii să iasă în faţă. Sub nicio formă! Nu ai să vezi pe nicăieri informaţii transparente despre burse, Socrates sau de oricare alt fel, nu ai să simţi de nicăieri sprijin academic, nu vei fi invitat la nicio conferinţă, nu vei fi ghidat spre cercetare, nu vei face practică de niciun fel, nu vei participa la proiecte de niciun fel. Cursurile sunt o înşiruire plicticoasă de vorbe dictate de la catedră. Unii profesori au nesimţirea să se prefacă că îţi dictează din capul lor, dar de fapt, au cartea deschisă în spatele genţii de pe catedră. Carte pe care vei fi obligat să dai, în medie, între 500 de mii şi 1 milion, dacă vrei să treci examenul. Majoritatea profesorilor sunt atât de îmbuibaţi, că nici nu se pot mişca pe holurile Universităţii.

4. Examenele. Nu mă arunc să te sperii că dacă nu dai şpagă, nu treci vreun examen. Din fericire, nu mi s-a întâmplat până acum lucrul ăsta. Cu alte cuvinte, dacă eşti serios şi înveţi, treci examenele şi fără bani. Că iei note mai mici decât cei care nu ştiu să scoată două vorbe şi ştiu ce să scoată din buzunar, asta e partea a doua. Pot să îţi spun însă că sistemul de examinare e complet anapoda. Nu vei avea o imagine clară a ceea ce şti. De regulă, ţi se cere să fi un mic roboţel. Un reportofon, ca să spun mai bine. Prea puţini sunt cei care îţi solicită rotiţele. În plus, trebuie să ştii din start că odraslele de vedete locale, de politicieni, de profesori universitari, de personalităţi în domeniu, sunt din start cu câteva puncte în plus mai deştepţi ca tine.

5. Perspectivele. Nu ai niciun fel de perspectivă. Nu ai decât să mori intelectual după ce termini Universitatea asta. Dacă eşti norocos, şi eşti un luptător de felul tău, cauţi tu singurel cu mânuţele tale pe google concursuri şi conferinţe şi cursuri de vară. Altfel, nu ai nicio şansă să faci un master undeva în afară. Dar nicio şansă!

6. Săli de cursuri. Dacă vrei să fii student la filosofie-geografie sau la ştiinţe politice sau la comunicare şi relaţii publice, fugi cât mai poţi.  Facultăţile astea nici măcar nu au suficiente săli de cursuri şi vei fi obligat să te plimbi între Horticultură şi EFS. Cât despre sălile de cursuri existente, mai bine mă abţin.

Am menţionat că eşti lăsat în voia tocitului? Cred că da. Dar mă indignează de câte ori mă gândesc. În liceu am făcut de 300 de ori mai multe proiecte ca în facultate. Asta spune ceva, nu? Cu un pic de efort din partea ta, vei reuşi să fii lăsat detot în pace la Universitatea din Craiova. Dacă eşti la taxă şi banii tăi sunt buni, dacă eşti la stat şi statul plăteşte frumuşel locul tău, atunci nimeni nu are nimeni nimic împotrivă să fii lăsat în pace.

Şi uite aşa am rezistat eu cu nu ştiu câte servicii în timpul facultăţii. Din fericire, am avut noroc şi am dat  şi peste o profesoară căreia îi pasă de studenţi. Aşa am ajuns să şi particip la  European Moot Court Competition – un concurs de procese simulate organizat de Curtea Europeană de Justiţie şi de Universitatea Cambridge. Până la urmă, este cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla în facultatea de Drept. Chiar mai bun decât o bursă Socrates la Dijon.

Apropo de asta, să ştiţi cei care aveţi de gând să veniţi la Craiova, că oamenii de aici sunt francofoni şi francofili şi franco-ce-o-fi-numai-francezi-sa-fie. Aşa că dacă ştiţi engleza profi, nu aveţi nicio şansă să vă alegeţi cu vreo bursă, pentru că toate protocoalele de colaborare sunt cu facultăţi în care se studiază în franceză, mai sunt câteva în italiană şi chiar şi mai puţine în spaniolă.

Pfiu… cam asta strânsesem în mine de când lucrez la tâmpenia aia de ghid al studentului.

I’m done now.