Curioşi cum arată o zi din viaţa de reporter?

Dacă sunteţi curioşi, am să vă spun cum a fost azi.

Trimisesem de ieri o propunere pentru sumarul Evz, adică un material despre Sala Polivalentă şi pilonii ei gigantici care au fost transportaţi acolo zilele astea pentru a susţine acoperişul. Cum ştiam că am o conferinţă la 1 cu Mircea Geoană şi la 3 jumate cu Nicolăescu, m-am trezit destul de devreme şi m-am apucat să scriu repejor materialul cu Sala Polivalentă.

Am terminat la limită de trimis, am hotărât să nu iau laptopul la mine, deşi cred că era o idee bună, şi apoi am sărit într-un taxi către sediul PSD, pe Mihail Kogălniceanu.

Conferinţă tare cu Geoană: lansează o petiţie online împotriva diabolizării românilor în Italia. “Miniştri de paie şi închipuiţi”, “tsunami anti-românesc”… declaraţii numa bune de pus în gura presei. În plus vine şi un  atac destul de virulent la Berceanu (cine ar fi crezut? ) ). Unde îl mai pui şi pe Nedelescu, acuzându-l pe Solomon că face proiecte de hotărâri de Consiliu Local după programul lui electoral (lui, adică al lui Nedelescu). Tare, ce să mai… Adică, de scris.

Numai bine că se termină conferinţa, că sar iar în taxi. “La Sala Polivalentă, unde stăm 2, 3 minute, apoi ne întoarcem în centru, încă nu ştiu unde”, îi spun taximetristului şi mă apuc să dau telefoane. Evz vrea vreo 500 de semne cu Geoană şi petiţia şi “poze bune cu Sala, cât mai repede posibil.” Bine, bine, dar de unde trimit? Îl sun pe Bogdan, care îmi spune că nu e la redacţie la Lido, dar că pot să mă duc, să dau drumul la un calc şi să trimit ce am de trimis.

Fac vreo 10 poze la Sală. Bine că era soare mult şi frumos afară, şi pozele au ieşit aşa cum îmi plac mie, cu muuultă lumină. Mă întorc la taxi şi plec spre Lido. Era 14.30 deja. Trebuia să scriu repede, să descarc pozele, să le trimit. Am scris repede 500 de semne, am descărcat pozele, i le-am trimis Anei pe mess.

Mă sună Maria. Şi eu aş fi vrut să vorbesc cu ea la o cafea… dar îi spun că nu am cum să vin, deşi ea era în Antic, perete în perete cu Lido. “E conferinţă cu Nicolăescu la 3 jumate… e deja 3.. şi mai am ceva repede de scris apoi tre să fug la PNL. Ştiu că rămăsesem datoare cu o taină, la cafea ” Şi înţelege. Spune că îi pare rău că ai ei de la Buc nu vor să dea nimic politic în perioada campaniei.

Plec de la Lido, fac comandă la PML, ca de obicei, şi vine în 2 minute. “La sediul PNL, pe Mircea Vodă, nr. 1″ Centrul, aglomerat like a highway to hell. Bine că întotdeauna feţele de la Bucureşti întârzie când au conferinţe “la ţară”, cum zic ei probabil despre provincie. Şi cu atât mai bine cu cât pot să mă aşez la calculator la PNL , până ajunge Nicolăescu, să trimit repede o ştire cu noul bloc operator inaugurat la Spitalul Judeţean de Urgenţă. Aşa am putut să trimit în timp util o ştire de Turul României, cu siguranţa că apucă printul.

Aflu că de la Geoană toată lumea vrea să trimită şi acuzaţiile lui la adresa lui Berceanu. “Eu nu le transcrisei. Ooooooof” Şi mai stau cinci minute să trimit şi eu comparaţia lui Berceanu cu un “tăietor de panglici.” Termin exact când începe conferinţa. Nu mai apuc loc pe scaun, aşa că scriu din picioare, cu agenda în mână, şi cu aparatul foto atârnat de cealaltă mână.

Sala Polivalentă, Spitalul Regional, criza medicamentelor, lista cu medicamente compensate, Groza şi contractele lui… Cel puţin două ştiri care merită trimise. Se termină conferinţa, fac repede comandă la taxi. Tot din taxi sun la Bucureşti. “Zise Nicolăescu în conferinţă că nu avem niciun fel de criză a medicamentelor… că pacienţii nu vor rămâne fără medicamente bla bla bla… merge de online?” Merge. Ajung acasă în 10 minute, dau drumul la laptop. Mă apuc de scris. Termin cu medicamentele. Intru pe evz. Fi-r-ar!!! Ştirea mea cu Geoană e main pe site… Doar că nu e a mea, ci e preluată de pe agenţii! Eu trimisesem 500 de semne înainte să apară orice info pe agenţii, pentru că aşa îmi ceruseră. nervi, nervi, nervi, nervi!

“Jur că nu mă mai duc niciodată la conferinţele ăstora de la Buc!!! Cheltui averi pe taxi, ca să ce? Să preia ei de pe agenţii??” Şi iar nervi, nervi. Dau refresh. Apare ştirea cu Berceanu. Cum o trimisesem eu, semnată de mine. Nervii se mai calmează.

Măcar să apuc să trimit şi asta cu medicamentele. Am trimis-o… Şi am mai trimis şi aia cu compensatele… că mie mi se pare importantă. M-am calmat. O să mă duc şi data viitoare la conferinţele ăstora de la Buc… de, ce să fac?

Dau refresh. Îmi apar medicamentele. Intru pe blog.

“Ce-ar fi să scriu un post despre cum decurge o zi din viaţa de reporter? Ar fi ceva… aşa ori îi sperii pe copiii care vor să se facă ziarişti, ori îi ajut pe cei care încă nu s-au hotărât şi cărora le place să alerge brambura de nebuni între ţşpe conferinţe şi trei poze. Măcar să nu uit să scriu la final că, totuşi, ieri nu am avut nimic de făcut. Am stat acasă toată ziua, am făcut curat, m-am uitat la TV şi m-am îngrozit cât de mult am de învăţat pentru sesiune. Hai… să vedem… New Post… <Curioşi cum arată o zi din viaţa de reporter?>”