Prima zi a Ebei în Parlamentul European

Imaginea Elenei Băsescu în Parlamentul European, reprezentând România, îmi face pielea de găină. Ce emoţie trebuie să fie pentru micuţa domnişoară, care se văzu aşa mică în faţa unei clădiri aşa mari, cu zeci de oameni la patru ace intrând şi ieşind din instituţie pe minut.

„Uaaaau ce steaguri mari şi colorate”, îşi zice în sinea ei. „Ce bine îmi stă în deopies!”, continuă. Apoi inspiră adââânc, şi pe măsură ce expiră face şi primii paşi către uşa de la intrare. „Să fac paşii mici, de mimoză, sau paşii mari, împletiţi, aşa, ca pe catwalk?”, se întreabă, presupunând că ştie ce înseamnă catwalk. Măcar atâta lucru să ştie şi ea, nu? Se opreşte pentru o secundă, poate două sau trei, şi apoi continuă hotărâtă cu paşii de manechină, cei care i-au adus atâtea bliţuri pe faţă. Ajunge în instituţie, dezorientată. „Unde sunt blitzurile?”, se întreabă. „Good day, miss. Please, step through”, o întâmpină un domn în uniformă, indicându-i un cadru metalic. „Hm?”, întreabă ea cu voce tare. „Step through. We have to check you”, explică omul. „Ăştia nu ştie cine sunt eu? Hai că m-am enervat deja din prima zi!”, în gând şi tare: „Bat ai em Elena Băsescu. Băsescu, dont nău? Ză prezident of Rumenia. Ai em”, plescănind gingaş din buze. „You have to pass through the scanner, miss”, îi explică în continuare uniformatul. „Tumărău iu luz ior jab. Dedi uil maic şor”, spune micuţa şi apoi trece prin scannerul de la intrare, care, spre norocul ei, nu a bipăit.

Deranjată un pic de episodul cu omul în uniformă, îşi zice totuşi că e doar o întâmplare nefericită şi merge mai departe, butonând la telefonul mobil: „tati,e un nene la intrare în Parl European care sa luat de mine că nu ştie cine sunt.mâine să nu mai fie acolo.pupix :*:*” Şi cum plutea ea graţioasă la parterul instituţiei, după vreo 20 de minute de mers, realizează că ajunge iar la scanner. „Uat ză f*c?”, spune tare şi o întreabă pe prima doamnă care îi iese în cale: „Hm, hm! Exchiuz mi. Uer iz ză parlament miting? Iu nău. Ză parlament, uiz ză parlamentărs.” Doamna nu are timp nici să se uite la ea. Are şedinţă de comisie. „Take the elevator, sweetie. Go to the first floor and find someone who speaks your language, someone from your country.” „Ies, ies, ai em from Rumenia, ză lend of ciois”, îi spune prinţesica doamnei, care deja plecase spre lift. „Ha! O să mă pupe Nuţi când îi spun că am ascultat-o şi că le spun tuturor sloganul ei”, îşi spune mulţumită de sine. Apoi se întoarce pe coridor să caute şi ea un lift. Uşi în stânga, uşi în dreapta, câte trei lifturi pe o partă şi pe cealaltă.

„A dracu’ cucoana, nu mi-a spus şi care e liftul ăl bun. Cum ştiu eu acum în care să mă urc?”, îşi exprimă dilema în gând. Se hotărăşte să meargă la întâmplare. Aşteaptă un grup mai numeros pentru a-l însoţi în lift: „Ce deşteaptă sunt!! Dacă intram singură şi nu ştiam pe ce să apăs? Dar i-am făcut!” Coboară laolaltă cu grupul. „Uaaaaaaa de ce luuume!”, exclamă cu voce tare. Şi îşi aduce aminte că i-a spus tati să vorbească numai limbi străine în Parlament, ca să nu-l facă de râs. „Uau!! Uat of uăăărld!”, traduce instantaneu în engleză. Şi apoi îşi continuă peripluul, complet şi definitiv cucerită de furnicarul de la etaj. Coridoare peste coridoare, încăperi peste încăperi, cafenele pentru fumători şi pentru nefumători, sertare şi sertăraşe pentru corespondenţa parlamentarilor, expoziţii peste expoziţii, rapoarte peste rapoarte, o minunăţie. Se învârte, pipăie, se holbează, se aşează, râde de una singură. Apoi îşi aminteşte şi-l opreşte pe primul om care trece pe lângă ea. „Exchiuz mi! Uer iz ză parlament miting? Iu nău. Ză parlament, uiz ză parlamentărs.” „Go to the end of this hall, make left, walk through the corridor, when you rich the end, go to the right, and behind the stairs you will find the elevators. Take one of them end go to the second floor. Ask there.” „Uau. Senc iu, mistăr. Ai em from Rumenia, ză lend of cios. Bai bai!”, spune şi se îndepărtează.

După două ore de străbătut coridoare şi holuleţe, ajunge la scări. Apoi la lifturi, din nou. „În sfââârşit. Ce plictisealăăă. Ăştia or fi început şedinţa? Să le dau mesaj să mă aştepte un pic”, continuă dialogul cu sine, dar realizează că nu ştie cui să trimită mesaj aşa că îi face un SMS tot lui tati. Ia din nou liftul, ajunge la etajul doi. Deja nu mai are răbdare şi o dor picioarele îngrozitor. Vede o cafenea şi merge ţintă acolo. Se tratează cu un capuccino mare, un suc natural de portocale, o cola şi o cafea. Doi turişti în vizită o roagă să facă poze cu ei. „Hai! Ai em from Rumenia, ză lend of ciois”, le zâmbeşte lor şi fotografului. „Ia uite ce iubită sunt şi pe aici”, îşi spune mulţumită. Se ridică, odihnită, şi pleacă din nou în căutarea sălii de şedinţă. Nu mai întreabă pe nimeni, simte că deja cunoaşte logica arhitecturală a clădirii.
Ocoleşte din nou coridoarele spre lifturi, observă prin pereţii de sticlă că soarele cam stă să apună şi când ajunge la cutia cu butoane realizează că nu mai vine nimeni spre ea. „E deja a treia oară când merg, pot să mă descurc şi singură. Doar sunt EBA!”, îşi ia inima în dinţi şi intră în lift. Apasă pe un buton la întâmplare. „Ce butoane mari au aici! Uau. Au şi luminiţe”, îşi spune şi apoi ajunge la destinaţie. Se uită în stânga, se uită în dreapta şi hotărăşte să urmeze câţiva domni cu diplomat. În cinci minute se trezeşte afară, aproape fără să-şi dea seama. „Mmm ce aer curat! Ce zi grea am avut! Mă doare capul. Trebuie să îmi refac forţele. Ce cluburi or avea ăştia pe aici?”, se întreabă şi acolo o lăsăm, obosită, după prima ei zi în Parlament.

Epilog
Comunicat de presă: „Fiica cea mică a preşedintelui a avut un program încărcat în prima ei zi la Parlamentul European. A avut mai multe întâlniri de lucru, începând cu doamna eurodeputat, din grupul PPE, continuând cu ministrul de Externe englez. Principalele teme de discuţie au fost legate de direcţia pe care trebuie să o urmeze Parlamentul European pentru a contribui la construirea unei Uniuni mai democratice, mai apropiate de cetăţenii ei. Între cele două întâlniri importante, Elena Băsescu a avut timp şi să fie ghidul unui numeros grup de turişti care veniseră pentru prima oară în Parlamentul European. Mezina familiei prezidenţiale nu a uitat, pe tot parcursul zilei, să promoveze imaginea României cu fiecare ocazie pe care a avut-o.”