Parlament bicameral sau unicameral?

Marijean Marinescu a avut o iniţiativă rar întâlnită, la începutul conferinţei lui de presă de duminică. Mai precis, a făcut un scurt sondaj de opinie printre ziarişti. “De care Parlament vreţi? Unicameral sau bicameral?” Din vreo 12 ziarişti prezenţi, patru au fost pentru parlament bicameral. Restul, pentru parlament unicameral sau indecişi.

Apoi, eurodeputatul a întrebat “de ce?”, după ce şi-a exprimat clar opţiunea pentru parlament unicameral. Nu reţin niciun argument clar şi serios al colegilor mei care susţineau unicameralul. Reţin în schimb singurul argument al celorlalţi: “Controlul.” Un argument de neînlăturat, de altfel.

În ceea ce mă priveşte, mă declar ferm în favoarea parlamentului bicameral. Şi am să vă dau câteva argumente.

1. În primul rând, de altfel şi cel mai important, este vorba despre controlul pe care cele două camere ale Legislativului îl exercită una asupra celeilalte. În ceea ce priveşte forma actualului Parlament al României, se poate face o critică asupra modului de alcătuire a celor două camere. Astfel, ar fi mult mai potrivit ca membrii Senatului şi cei ai Cameree să fie aleşi într-un mod diferit, sau să reprezinte anumite categorii ale societăţii. De asemenea, ar trebui o mai bună reglare a competenţelor fiecărei camere şi o clarificare a atribuţiilor fiecăreia.

2. Tradiţia constituţională română. Parlamentul bicameral face parte din istoria României, din tradiţia noastră constituţională. Singurul Parlament unicameral pe care mi-l aduc aminte (aici vă rog să mă corectaţi dacă mă înşel, dat fiind că nu sunt foarte bună prietenă cu istoria) este Marea Adunare Naţională, din timpul Comunismului.

3. Pluralismul unei veritabile societăţi democratice. Pluralismul este o condiţie esenţială a societăţilor democratice, şi trebuie să se manifeste în absolut toate domeniile. De aceea, într-o societate democratică veritabilă, trebuie evitate structurile sau conceptele care încep cu “uni”.

4. Urmează un argument mai complicat, dar care merită adus în discuţie. Cu toţii suntem de acord că Germania este un model ca organizare socială. Merge ca ceasul, nu? Atunci, să tragem un pic cu ochiul înspre ei. Parlamentul este bicameral. Îmi veţi spune că “bine, bine. E bicameral. Dar şi Germania este republică federală. Într-o cameră sunt aleşi reprezentanţii statelor federate, iar în cealaltă cameră, reprezentanţii statului federal.” Nimic mai corect. Dar, ştiţi la fel de bine ca şi mine, că, în viitor, regiunile de dezvoltare din România vor căpăta din ce în ce mai multă autonomie. În ultimii doi ani se discută inclusiv despre înfiinţarea unei funcţii de guvernator de regiune. Se poate vorbi, în timp, chiar despre federalizare, deşi existenţa regiunilor de dezvoltare are raţiuni pur economice, şi anume atragerea fondurilor structurale. Indiferent care va fi soluţia găsită în ceea ce priveşte formula de autonomie sau de auto-guvernare găsită pentru regiuni, existenţa acestora nu poate fi contestată. Şi e clar că trebuie să evolueze într-un sens. Cu atât mai mult ar fi necesar un Parlament bicameral în asemenea condiţii.

5. Principalul argument pentru crearea Parlamentului bicameral este unul economic: ar fi mai ieftin de întreţinut. Un al doilea argument adus în discuţie duminică de către eurodeputatul PDL a fost acela că legile ar fi votate mai repede, procesul legislativ s-ar accelera. Bun. Doar că aceste argumente au raţiuni de interes imediat, formal. Mai simplu, se referă la formă, nu la fond. În schimb, celelalte argumente sunt de natură constituţională, de teorie a statului. Sunt substanţiale şi privesc un interes general.

6. Exemplu: mi-a ajuns la urechi că prietenii din Cehia se pregătesc de introducerea în sistemul de drept a parlamentului bicameral, după ce au constatat că parlamentul unicameral s-a dovedit ineficient.

Observaţie: la discuţia de duminică, trei dintre cei patru care am fost pentru parlamentul bicameral, deloc întâmplător, avem studii juridice. Ceilalţi, nu.