Dacă sunteţi curioşi, am să vă spun cum a fost azi.

Trimisesem de ieri o propunere pentru sumarul Evz, adică un material despre Sala Polivalentă şi pilonii ei gigantici care au fost transportaţi acolo zilele astea pentru a susţine acoperişul. Cum ştiam că am o conferinţă la 1 cu Mircea Geoană şi la 3 jumate cu Nicolăescu, m-am trezit destul de devreme şi m-am apucat să scriu repejor materialul cu Sala Polivalentă.

Am terminat la limită de trimis, am hotărât să nu iau laptopul la mine, deşi cred că era o idee bună, şi apoi am sărit într-un taxi către sediul PSD, pe Mihail Kogălniceanu.

Conferinţă tare cu Geoană: lansează o petiţie online împotriva diabolizării românilor în Italia. “Miniştri de paie şi închipuiţi”, “tsunami anti-românesc”… declaraţii numa bune de pus în gura presei. În plus vine şi un  atac destul de virulent la Berceanu (cine ar fi crezut? ;)) ). Unde îl mai pui şi pe Nedelescu, acuzându-l pe Solomon că face proiecte de hotărâri de Consiliu Local după programul lui electoral (lui, adică al lui Nedelescu). Tare, ce să mai… Adică, de scris.

Numai bine că se termină conferinţa, că sar iar în taxi. “La Sala Polivalentă, unde stăm 2, 3 minute, apoi ne întoarcem în centru, încă nu ştiu unde”, îi spun taximetristului şi mă apuc să dau telefoane. Evz vrea vreo 500 de semne cu Geoană şi petiţia şi “poze bune cu Sala, cât mai repede posibil.” Bine, bine, dar de unde trimit? Îl sun pe Bogdan, care îmi spune că nu e la redacţie la Lido, dar că pot să mă duc, să dau drumul la un calc şi să trimit ce am de trimis.

Fac vreo 10 poze la Sală. Bine că era soare mult şi frumos afară, şi pozele au ieşit aşa cum îmi plac mie, cu muuultă lumină. Mă întorc la taxi şi plec spre Lido. Era 14.30 deja. Trebuia să scriu repede, să descarc pozele, să le trimit. Am scris repede 500 de semne, am descărcat pozele, i le-am trimis Anei pe mess.

Mă sună Maria. Şi eu aş fi vrut să vorbesc cu ea la o cafea… dar îi spun că nu am cum să vin, deşi ea era în Antic, perete în perete cu Lido. “E conferinţă cu Nicolăescu la 3 jumate… e deja 3.. şi mai am ceva repede de scris apoi tre să fug la PNL. Ştiu că rămăsesem datoare cu o taină, la cafea :(” Şi înţelege. Spune că îi pare rău că ai ei de la Buc nu vor să dea nimic politic în perioada campaniei.

Plec de la Lido, fac comandă la PML, ca de obicei, şi vine în 2 minute. “La sediul PNL, pe Mircea Vodă, nr. 1″ Centrul, aglomerat like a highway to hell. Bine că întotdeauna feţele de la Bucureşti întârzie când au conferinţe “la ţară”, cum zic ei probabil despre provincie. Şi cu atât mai bine cu cât pot să mă aşez la calculator la PNL , până ajunge Nicolăescu, să trimit repede o ştire cu noul bloc operator inaugurat la Spitalul Judeţean de Urgenţă. Aşa am putut să trimit în timp util o ştire de Turul României, cu siguranţa că apucă printul.

Aflu că de la Geoană toată lumea vrea să trimită şi acuzaţiile lui la adresa lui Berceanu. “Eu nu le transcrisei. Ooooooof” Şi mai stau cinci minute să trimit şi eu comparaţia lui Berceanu cu un “tăietor de panglici.” Termin exact când începe conferinţa. Nu mai apuc loc pe scaun, aşa că scriu din picioare, cu agenda în mână, şi cu aparatul foto atârnat de cealaltă mână.

Sala Polivalentă, Spitalul Regional, criza medicamentelor, lista cu medicamente compensate, Groza şi contractele lui… Cel puţin două ştiri care merită trimise. Se termină conferinţa, fac repede comandă la taxi. Tot din taxi sun la Bucureşti. “Zise Nicolăescu în conferinţă că nu avem niciun fel de criză a medicamentelor… că pacienţii nu vor rămâne fără medicamente bla bla bla… merge de online?” Merge. Ajung acasă în 10 minute, dau drumul la laptop. Mă apuc de scris. Termin cu medicamentele. Intru pe evz. Fi-r-ar!!! Ştirea mea cu Geoană e main pe site… Doar că nu e a mea, ci e preluată de pe agenţii! Eu trimisesem 500 de semne înainte să apară orice info pe agenţii, pentru că aşa îmi ceruseră. nervi, nervi, nervi, nervi!

“Jur că nu mă mai duc niciodată la conferinţele ăstora de la Buc!!! Cheltui averi pe taxi, ca să ce? Să preia ei de pe agenţii??” Şi iar nervi, nervi. Dau refresh. Apare ştirea cu Berceanu. Cum o trimisesem eu, semnată de mine. Nervii se mai calmează.

Măcar să apuc să trimit şi asta cu medicamentele. Am trimis-o… Şi am mai trimis şi aia cu compensatele… că mie mi se pare importantă. M-am calmat. O să mă duc şi data viitoare la conferinţele ăstora de la Buc… de, ce să fac?

Dau refresh. Îmi apar medicamentele. Intru pe blog.

“Ce-ar fi să scriu un post despre cum decurge o zi din viaţa de reporter? Ar fi ceva… aşa ori îi sperii pe copiii care vor să se facă ziarişti, ori îi ajut pe cei care încă nu s-au hotărât şi cărora le place să alerge brambura de nebuni între ţşpe conferinţe şi trei poze. Măcar să nu uit să scriu la final că, totuşi, ieri nu am avut nimic de făcut. Am stat acasă toată ziua, am făcut curat, m-am uitat la TV şi m-am îngrozit cât de mult am de învăţat pentru sesiune. Hai… să vedem… New Post… <Curioşi cum arată o zi din viaţa de reporter?>”

1. De pe la 10.40 până pe la 11.10 am mers cu taxi de la Sucpi la Jiul … Incredibil, dar adevărat! Pentru că, nu ştiu conform cărei logici, primarul a hotărât să închidă Strada A.I. Cuza timp de câteva ore, creând un blocaj în trafic de nedescris. În faţa Primăriei s-au perindat tot felul de prichindei cu tot felul de talente… şi nu ştiu ce i-ar fi împiedicat să îşi etaleze talentele la Velodrom, sau în Piaţa Mihai Viteazul, sau în curtea vreunui colegiu naţional mai din centru…

2. De pe la 11.00 la 12.00 am mâncat tort.

Am gustat un picuţ din Polonia - chiar a fost frumos în Polonia, şi un picuţ din Luxembourg - acolo e sediul Curţii Europene de Justiţie… Cine ştie? ;))!

Ideea de a sărbători Europa cu felii delicioase de tort a fost Consiliului Judeţean. Fiecare stat membru UE s-a bucurat de un tort glazurat în culorile propriului drapel.

3. De pe la 12.00 până pe la 13.00 am fost la Facultate, la un seminar despre Uniunea Europenă, unde am avut ocazia să ne prezentăm profesorilor ca echipa care a fost la Moot în Polonia. Nu de alta, dar să ştie şi ei că dacă am chiulit de la cursuri am avut un motiv academic ;))

4. De pe la 13.00 până pe la 13.40, am participat la o conferinţă de presă foooooarte ciudată, la PD, dintr-un şir de conferinţe fooooooarte ciudate… Din care nu am înţeles nimic. Conferinţa de azi a fost a cincia la rând, după ce întreaga săptămână nu a trecut o zi fără să avem conferinţă la PD.

Am povestit de atatea ori in ultimele 24 de ore ce am facut si cum a fost la Poznan, incat pentru blog nu mi-a mai ramas decat sa ‘povestesc’ prin poze… Cred ca e mai bine asa… Tin doar sa scriu ca a fost o experienta nemaipomenita, care mi-a adus aminte, din nou, cate lucruri am ratat pe lumea asta, din cauza locului unde m-am nascut si unde din nu stiu ce prostie am ales sa raman. Mi-am dat seama ca, in mod curios, mi-ar fi placut la nebunie dreptul. Pana la urma, nu degeaba m-a indrumat destinul spre domeniul asta. Doar ca a gresit adresa, adica m-a trimis sa fac Dreptul la Craiova. In fine, ma lamentez ca un copil mic si nu are sens. A fost super la Poznan, chit ca nu ne-am calificat in semifinala. Oricum, ne-am clasat mai bine ca echipa de la Craiova din 2007, si, daca avem noroc, la anul, urmatoarea echipa se va clasa mai bine ca noi. Imi pare nespus de rau ca nu mai pot participa inca odata. Enjoy the photos:

Poznan, vazut din cel mai mic avion de calatori. Nu o sa uit in viata mea calatoria cu avionul de la Varsovia la Poznan. Eram pur si simplu terifiata, pentru ca avionul era minuscul si avea elice la aripi :)) M-am mai linistit abia cand am vazut pe fereastra panorama din Poznan, pentru ca am fost cucerita de cat de frumos e ‘chitit’ orasul.

Asta e avionul micut, care m-a inspaimantat Uitati-va la cat e de ingusta scara aia :)) Oamenii un picut mai inalti trebuia sa stea cocosati inauntru, pana sa se aseze, pentru ca era foarte scund plafonul… A fost ingrozitor. La intoarcere, in schimb, am fost mult mai relaxata. Deja ma obisnuisem cu avionashul ;))

Mihaela, Ana, Irina si Gabi - Moot team from Craiova, 2008. Aici suntem in prima zi de concurs, inainte sa intram in sala de judecata.

Aici pledam pe acuzare, de dimineata, impotriva celor de la Kiev.

Dupa-amiaza, cand am pledat pe aparare, impotriva celor de la Universitatea Comenius din Bratislava. Asta e poza de final

Aici sunt fetele de la Craiova in echipa completa, adica inclusiv cu Ana, care anul asta a fost helper.

Poznan e un oras superb, foarte curat, cu influente germanice. M-a impresionat cu adevarat. Ma asteptam sa gasesc o Polonia frumoasa si dezvoltata, dar nu ma asteptam ca urmele comunismului sa fi disparut in totalitate.

Pe aeroportul din Varsovia, in asteptarea zborului spre Bucuresti, echipele complete de la Craiova si de la Iasi.

Chiar imi pare rau ca nu mai pot participa. Am muncit pentru concursul asta, iar din toata perioada de pregatire as schimba un singur lucru. Si pentru lucrul asta mi-as fi dorit sa mai particip odata. Pacat ca regulile sunt asa. Oricum, va sfatuiesc pe toti studentii de la Drept sa participati la cat mai multe Moot-uri posibile! Indiferent de rezultat, nu o sa regretati.

Peugeotul 107 pus la bătaie de Ion Groza, candidatul PNL la Primăria Craiova, a fost câştigat de o babă de 65 de ani din Craioviţa. La telefon a răspunsul ginerele ei, care cică aproape a leşinat când a auzit grozăvia. Şi, culmea, pe biletul de tombolă, baba scrisese ca principală doleanţă că vrea să se reducă preţul biletelor la transportul în comun. :))

Mi-e ciudă, recunosc, pentru că şi eu pusesem acolo un bileţel de tombolă… Ahhhhh Peougeotul meu s-a dus… Până la urmă, na, era galben, şi nu vreau ca prima mea maşină să fie galbenă

În altă ordine de idei: marea tombolă a lui Groza l-a dus în sondaje la uriaşa cifră de 2 la sută (conform unui sondaj comandat de TV Oltenia şi efectuat de nu ştiu ce societate, dat publicităţii azi). Mai mult, rămâne întrebarea: Maşina de la tombola lui Groza a fost plătită de Groza, aşa cum s-a lăudat prin conferinţe? Eu cred că nu. O zi bună să aveţi!

Ultimul răcnet al modei electorale este mita sub formă de tichete de masă. Mai precis, tichete cadou, pentru că ele permit nu numai cumpărarea de alimente, ci cumpărarea de bunuri în genere. Pentru ca totul să capate un caracter estetic deosebit, se recomandă ca tichetele de masă să răsară ca o surpriză din mijlocul felicitărilor de Paşte. Cei care doresc detalii despre noua descoperire care poate aduce succesul în alegeri trebuie să îl contacteze pe specialistul şef: Dumitruuu Dincăăă, candidatul PSD pentru primăria Drăgoteşti şi actualul primar al localităţii.

Felicitările de Paşte cu tichetele de masă în mijloc nu se găsesc în farmacii. Pentru reacţii adverse, contactaţi Biroul Electoral Judeţean. Ca să vă convingeţi că noua metodă e cât se poate de reală şi de testată, apelaţi la fotografiile de mai sus.

Recunosc un pic ruşinată că am rămas impresionată de ce au reuşit să facă piteştenii la Simfonia Lalelelor. Am avut şansa pentru o oră şi ceva să vizitez târgul şi am rămas fără cuvinte. Mi-a adus oarecum aminte de Floriade, un eveniment similar din Olanda, pe care am avut norocul să îl prind acum cinci ani în Haarlem. Şi asta e ceva, pentru că Floriade e un târg expoziţional fantastic. Ei bine, să ştiţi pentru anul viitor, merită să vizitaţi Piteştiul pentru o zi ca să vedeţi minunăţie de flori, aranjate în sute de standuri în exterior, dar şi în Centrul Expoziţional, unde decoratorii s-au întrecut pur şi simplu în a face decoruri cât mai spectaculoase. Atmosfera din oraş mi-a plăcut, pavajul din centru mi-a plăcut (nu e cadaveric asemeni celui din Craiova, ci e plin de culori si de viata), biserica Sf. Gheorghe din centru mi-a plăcut…

În fine, până la urmă nu are de ce să îmi fie mie ruşine să recunosc un simplu fapt, şi anume că târgul din Piteşti mi s-a părut mult mai reuşit decât orice manifestaţie din Craiova ultimilor patru ani, ci conducătorilor oraşului ar trebui să le fie un picuţ ruşine de această stare de fapt.

Vă las acum câteva imagini superbe de la târg. Bucuraţi-vă de ele!

Musha Belly, Winnie the Pooh, Musha Belly junior va saluta si va doresc zile bune! Cat mai multe ;))

Tot luni, aşa cum anunţase iniţial. Rămâne bila albă de pus în sacoşă, dar cu un punctişor negru pe ea. Dacă tot şi-a dat demisia luni, aşa cum anunţase, nu înţeleg de ce a trebuit să aibă puseul respectiv de conştinţă partinică.

1. Ce se întâmplă cu demisia lui Berceanu din Parlament? Şi-o dă sau nu şi-o dă? Adevărul e că Berceanu e pe punctul să transforme o mare bilă albă - îşi dă demisia din Senat pentru a se concentra pe Consiliul Judeţean Dolj, într-una neagră - s-a răzgândit cu privire la demisie.

Faptele:

A. Berceanu anunţă duminică faptul că îşi depune demisia luni la Senat pentru a se dedica în totalitate campaniei pentru Consiliul Judeţean Dolj.

B. Luni Berceanu anunţă că nu îşi mai dă demisia, decât după ce Tăriceanu semnează că locul rămas liber prin demisia lui ajunge tot la un membru PDL (reţineţi şi că mai sunt cam cinci luni de mandat).

Cu alte cuvinte, e mai important partidul decât judeţul? Sau cum? Că nu mai înţeleg ce bilă să pun în sacoşa electorală cu care o să mă prezint la vot, ca alegător al judeţului ce mă aflu.

2. Bilanţul mandatului lui Prioteasa.

La obişnuita conferinţă de luni a preşedintelui CJ Dolj, Ion Prioteasa, acesta a prezentat un mini-bilanţ al ultimilor patru ani: reînvierea Aeroportului, înfiinţarea Parcului Industrial, proiecte de alimentări cu apă pentru 107 (din care jumate deja si-au receptionat lucrarile) de localităţi din cele 111 şi 259 de kilometri de drum reabilitaţi. Not bad, cum ar zice americanul.