Diferenţa între Consiliu Judeţean şi Prefectură

Suntem cu toţii chemaţi peste câteva zile să votăm preşedintele Consiliului Judeţean. Dar ştim toţi ce este Consiliul Judeţean (CJ)? Cu ce se ocupă, ce mănâncă, ce împarte?

Am auzit des în ultima perioadă, de când s-a pus problema votului uninominal la CJ, cum alegătorii nu ştiu să facă diferenţa între Consiliu şi Prefectură. La început, m-am minunat, ba chiar în îngâmfarea mea am râs. Abia apoi mi-am dat seama că, în fapt, despre instituţia Consiliului Judeţean nu pot afla mai multe amănunte decât studenţii la drept şi pasionaţii de ştiri locale. Iar asta restrânge foarte mult numărul celor care ştiu cu ce se ocupă CJ.

Mai mult, mi-am dat seama că eu, înainte să intru în presă, habar nu aveam ce e ăla Consiliu Judeţean. Nici nu auzisem de această instituţie :)) Darămite să mai ştiu şi cu ce se ocupă ea! Pentru mine exista Prefectura, şi cu asta basta! Mai ales că, la Dolj, avem un caz special: cele două instituţii confundate împart chiar acelaşi sediu. Drept pentru care am decis să punctez câteva lucruri obligatoriu de ştiut despre Consiliu. (Îi rog pe specialişti să îmi ierte limbajul profan, dacă aşa îl vor considera, în descrierea CJ… eu vreau doar să ajut şi să mă fac înţeleasă)

Consiliul Judeţean este un organ ciudat… mixt i-aş spune eu, pentru că are atât putere legislativă - emite hotărâri de diferite facturi cu forţă de lege, cât şi putere executivă - împarte bani. E o amestecătură între Parlamentul şi Guvernul naţional. Adică, gestionează bugetul judeţului, dar nu există miniştri, ci consilieri judeţeni, împărţiţi asemeni parlamentarilor pe comisii de specialitate. La Dolj, avem 37 de consilieri.

De regulă, ei se întâlnesc în şedinţă o dată pe lună, când dezbat o listă de proiecte de hotărâri şi când se mai ceartă între ei. (Uneori se ceartă atât de frumos, încât dau un adevărat spectacol! Pentru presă e un deliciu). Şedinţele sunt publice. Ei bine, aici vine principala mare diferenţă între Consiliu şi Prefectură: Prefectura nu împarte bani! Bugetul Doljului se află în întregime în mâinile Consiliului Judeţean, şi CJ decide către ce localităţi merg banii, către ce drumuri, ce proiecte să facă, ce activităţi să finanţeze în judeţ.

O a doua mare diferenţă este faptul că Prefectura este dependentă de puterea centrală. Prefectul este numit, şi nu ales. Este reprezentantul Guvernului în teritoriu şi are, în principal, rolul de a coordona activitatea instituţiilor deconcentrate (reprezentantele diverselor ministere în teritoriu, cum sunt casa de pensii, direcţia pentru protecţia mediului, inspectoratul teritorial de muncă etc). Un alt rol important este acela de a conduce comisia de fond funciar - locul acela unde s-au împărţit brambura toate pământurile bunicilor noştri colectivizate de comunişti.

În principiu, prefectul ar trebui să fie independent politic. În realitate, nu e. A! Să nu uit… Prefectura este şi cea care dă aviz de legalitate hotărârilor consiliilor locale din judeţ, inclusiv hotarârilor CJ.

Dacă prefectul e numit de Guvern, preşedintele CJ şi membrii consiliului sunt aleşi. Fapt care le oferă independenţă faţă de orice instituţie centrală a statului.

Cine este preşedintele CJ? Executivul CJ este format dintr-un preşedinte şi doi vicepreşedinţi. Până acum, aceştia erau aleşi dintre consilierii judeţeni care ajungeau în CJ direct de pe listele de partid pe care voi le votaţi. De regulă, preşedintele era ales în urma unui troc politic. De data aceasta, avem şansa să îl alegem direct. Cei doi vicepreşedinţi, asemeni viceprimarilor, vor fi aleşi ulterior, după formarea consiliului, dintre consilierii judeţeni aleşi pe listă. Preşedintele şi vicepreşedinţii, de altfel, se aseamănă foarte mult primarului şi viceprimarilor, ca să vă faceţi o idee.

Ce să vă mai zic eu de Consiliul Judeţean? Nu prea mai am ce să vă zic, pentru că nu îmi mai vine nimic acum în minte. Vă rog însă să nu ezitaţi să mă întrebaţi dacă aveţi vreo nelămurire sau, mai ales, vreo curiozitate. Dacă ştiu, o să vă răspund, iar dacă nu, o să spun că nu ştiu

P.S. De-asta zic eu că ar fi binevenite în programa şcolară nişte cursuri de minime cunoştinţe utile de drept - mai ales de drept public. Sunt lucruri de care ne ciocnim în viaţă şi cărora şcoala ne învaţă să le răspundem cu integrale şi polinomi.

P.S.S. Una peste alta, vă aştept la vot duminică. Să nu lipsiţi! “Să dăm cu ştampila-n ei!”, cum zicea profa mea de română.

Bloguri de candidat

Am vazut in ultima vreme ca foarte multi dati search in google dupa “blogul lui groza”. Asa ca m-am gandit sa fac o lista a blogurilor candidatilor de la Dolj. Stati linistiti, lista e foarte scurta.

Astfel:

Ion Groza (PNL) http://iongrozablog.com/

Gheorghe Nedelescu (PSD) www.nedelescu.ro

Antonie Solomon (PDL) http://antoniesolomon.blogspot.com/

Radu Berceanu (PDL) www.berceanu.ro

Intrati, dar va spun ca nu o sa gasiti ce cautati. Practic, astea sun blogurile oamenilor lor de campanie, sunt site-uri electorale. Oricum, merita vizitate macar de curiozitate.

Eu cu cine votez? Mic indrumar al alegatorului doljean

Nu pot eu sa va spun cu cine sa votati. Dar pot sa va arat o mica analiza a curselor pentru Consiliul Judetean Dolj si pentru Primaria Craiova. Materialul e scris de mine si de Florin Baltaretu pentru Evenimentul Zilei. De-asta mi-am permis sa il imprumut pentru blog, sperand astfel ca va vin in ajutor. Daca o sa reusesc, o sa lansez si doua sondaje online, sa vad cam inspre cine merge comunitatea virtuala ;)). Succes in gasirea raspunsului eternei si fascinantei intrebari “Eu cu cine votez?”

Batalia pentru Cetatea Banilor si dolarii ei

Cine va conduce judeţul Dolj în următorii patru ani are şansa să beneficieze de o infuzie de capital străin fără precedent, mulţumită furnizorilor Ford, care şi-au anunţat deja prezenţa în număr mare şi care sunt direcţionaţi spre localităţile din apropierea Craiovei. Miza e enormă, mai ales că bugetul Doljului pe anul 2008 este deja de 173 de milioane de lei şi sunt şanse să crească mult în urma rectificărilor.

De aceea, intrarea în joc a lui Radu Berceanu pare logică, chiar dacă a fost neaşteptată. E drept, fruntaşul PDL anunţase că vrea să se retragă acasă, după o carieră de 18 ani în parlament. „Nu văd de ce m-ar tenta încă un mandat de senator. Sunt parlamentar de 18 ani“, a spus Berceanu când s-a înscris în cursă şi a anunţat demisia din parlament. Principalele lui atuuri sunt notorietatea, faptul că e bătăios şi amănuntul că afacerile îi merg bine. Deşi pornise cu şansa a doua, ultimele sondaje de opinie „independente“ (sondaj IMAS comandat de „Gazeta de sud“) îl dau pe primul loc, cu 21% din voturi.

Principalul său contracandidat este actualul preşedinte al consiliului jude- ţean, Ion Prioteasa, care este şi liderul filialei judeţene PSD. Prioteasa a intrat în campanie cu mai multe realizări certe. Una dintre ele este resuscitarea Aeroportului Internaţional Craiova, aflat în administrarea CJ. Până în 2007, aeroportul găzduia numai câteva curse charter, sporadice. Din primăvara lui 2007, însă, pe baza fondurilor pompate de consiliul judeţean, aeroportul a încheiat un contract cu operatorul aerian Carpatair pentru câteva curse regulate. Acum sunt negocieri avansate cu Blue Air şi Ryan Air. O altă investiţie importantă este primul Parc Industrial din Dolj, întins pe o suprafaţă de 10 hectare în apropierea aeroportului. Parcul funcţionează la capacitate maximă, lista de aşteptare cuprinzând 62 de firme.

Marea bilă neagră a lui Prioteasa este povestea primei lui Răducănoiu. Cu puţin timp înainte de începerea campaniei electorale, consilierii PSD şi PNL au votat o primă pentru directorul SC Parc Turism SA, nimeni altul decât Constantin Răducănoiu, directorul de campanie al PSD. Valoarea primei, 39.000 de lei, este mai mult decât jumă tate din profitul pe întreg anul trecut al societăţii aflate în subordinea CJ.

Liberalii l-au aruncat în luptă pe senatorul Mario Oprea, actualul chestor al Senatului. Trece drept un politician moderat, fără să fi fost implicat în vreun scandal, dar nici în vreo mare ispravă. Ca funcţie administrativă, Oprea are experienţă în Consiliul Judeţean Dolj şi în Consiliul Local Craiova. Deşi e şeful liberalilor, nu deţine nicio afacere.

„Primarul-lăutar“ îi ia faţa lui „Gigi Buldozer“

Pentru Primăria Craiovei, toate sondajele îl dau câştigător, încă din primul tur, pe actualul primar, Antonie Solomon (fost PSD, acum PDL). Îndrăgit de craioveni, în special de cei din cartierul Craioviţa Nouă, Solomon se bazeză şi pe sprijinul unei părţi a presei locale (cotidienele „Gazeta de Sud“, „Expresul de Sud“ şi televiziunea TVS). Restul presei îl atacă, de exemplu poreclindu- l „primarul-lăutar“, scoţând în faţă scandaluri pe care i le pun în cârcă. Cele mai importante: afacerile „Centrul Craiovei“ (modernizarea prea costisitoare a zonei centrale) şi „mafia retrocedă rilor“ (în spatele căreia s-ar afla).

Sprijinit de ziarul „Ediţie Specială“ (al prietenului său Adrian Mititelu) şi de televiziunea TV Oltenia (a lui Dinel Staicu), candidatul PSD Gheorghe Nedelescu (actualul viceprimar) e pe locul al doilea. Nedelescu are două proiecte reuşite. Primul este demolarea chioşcurilor amplasate ilegal, de unde s-a ales cu porecla „Gigi Buldozer“. Al doilea e proiectul „Mai multe parcări pentru Craiova“, considerat un succes.

Candidatul liberalilor, Ion Groza, se află, la distanţă, pe locul al treilea. S-a făcut remarcat prin „fuga de câteva zile“ de la PNL la PDL şi înapoi, tombolele cu autoturisme şi afacerile înfloritoare (este patronul uneia dintre cele mai mari societăţi de comercializare a faianţei şi adezivilor din Oltenia, SC Grony SA).

RADU MIRCEA BERCEANU

Vârsta: 55 de ani

Familie: căsătorit, doi băieţi

Profesie şi studii: inginer, Institutul Politehnic Bucureş ti - Facultatea de Construcţii Aeronave (197

Apartenenţa politică: PDL

Avere: un apartament în Spania, un avion ultrauşor, 900.000 de euro în conturi. În anul 1996 a plătit 400.000 de euro avans pentru cumpărarea unui teren în Bucureşti; în prezent, terenul valoarează 10 milioane de euro.

Puncte tari: experienţa politică, notorietatea

Puncte slabe: imaginea de politician-om de afaceri, scandalurile din timpul în care a fost ministru al industriilor (de exemplu, compensările energetice)

ION PRIOTEASA

Vârsta: 58 de ani

Familie: căsătorit, un copil

Profesie şi studii: economist, Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea din Craiova (1984)

Apartenenţa politică: ApR, PSD (din 2001)

Avere: o casă în Craiova, cumpărată în 1996, un autoturism SAAB Griffin, acţiuni la 3 societăţi comerciale, cele mai valoroase fiind cele de la SC Olas Prod, adică 34.400 de lei

Puncte tari: eleganţa şi diplomaţia pe care le foloseşte în rezolvarea problemelor, experienţa de preşedinte al CJ Dolj

Puncte slabe: uneori este prea „moale“ în relaţia cu ceilalţi

MARIO OVIDIU OPREA

Vârsta: 43 de ani

Familie: căsătorit

Profesie şi studii: inginer, Universitatea din Craiova - Facultatea de Electrotehnică (1989)

Apartenenţa politică: PNL

Avere: un teren intravilan de 955 de metri pătraţi în Craiova (dobândit prin moştenire), un apartament de 78 de metri pătraţi, acţiuni la SC Voltinvest Craiova

Puncte tari: tinereţea, fidelitatea faţă de un singur partid (e membru PNL din 1990), nu a fost implicat în niciun scandal

Puncte slabe: lipsa de experienţă într-o funcţie publică de răspundere

Sper ca v-am fost cat de cat de folos. Spor la vot! ;))

Hai să vă arăt ceva amuzant

Ce să mai credem, săracii de noi, ăştia care ne ducem zilele departe de buricul Europei, când primim fel de fel de informaţii pe care nici nu prea avem cum să le verificăm?

Iată de ce îmi pun eu această întrebare: azi am primit mai multe comunicate de presă despre cea mai recentă sesiune a Parlamentului European. O realizare a acestei sesiuni se pare că este faptul că “PE recunoaşte Paştele Ortodox” (până acum nu îl recunoştea?!). Sau că PE are o zi liberă în a doua zi a Paştelui Ortodox din 2009. Chiar nu am înţeles. Şi nici nu am înţeles cine a venit până la urmă cu iniţiativa. Iată:

Si acum, mail de la biroul de presa al grupului parlamentar PD-L din PE

Sarbatoarea Pastelui Ortodox recunoscuta in Parlamentul European

Parlamentul European a votat astazi marcarea zilei de 20 aprilie, a doua zi a Pastelui Ortodox, ca fiind zi de sarbatoare in calendarul pentru anul 2009 al Parlamentului European.

Amendamentul, propus de Delegatia Romaniei in grupul PPE-DE, prezentat de presedintele grupului Joseph Daul, sustinut de presedintele Parlamentului European Hans-Gert Poettering si de liderii grupurilor socialist si liberal, a fost votat cu larga majoritate de plenul Parlamentului European.

Pana acum, doar sarbatoarea Pastelui Catolic era marcata ca sarbatoare in calendarul Parlamentului European. Incepand cu anul 2007, cand numarul tarilor preponderent ortodoxe s-a marit la patru, prin aderarea Romaniei si Bulgariei, parlamentarii romani din grupul PPE-DE au facut demersuri pentru recunoasterea ca sarbatoare in Parlamentul European si a Pastelui Ortodox.

´´ Cred ca votul de astazi este inca o expresie de recunoastere a principiulului european de ´´unitate in diversitate´´. Ma bucur ca impreuna cu colegii mei am reusit sa avem sustinerea in primul rand a grupului PPE-DE si apoi si a celorlalte grupuri politice pentru marcarea in Parlamentul European a celei mai mari sarbatori a cetatenilor europeni de religie ortodoxa´´ argumenteaza initiatorul amendamentului, vicepresedintele grupului PPE-DE, Marian-Jean Marinescu.

In urma votului de astazi ziua de 20 aprilie 2009 va fi zi nelucratoare, iar sesiune plenara se va desfasura in perioada 21-24 aprilie (marti- vineri).

Mail de la Radu Magdin, ofiterul de presa al grupului PSD din PE:

Buna ziua,

Ca urmare a demersurilor social-democratilor romani, sustinute de grupurile socialist, popular si liberal din Parlamentul European, Pastele ortodox a fost luat in considerare, in premiera, in stabilirea calendarului Parlamentului European pentru 2009. Un amendament in acest sens a fost votat miercuri in plenul co-legislativului UE, reunit la Strasbourg, urmand ca a doua zi de Paste ortodox sa fie zi libera la PE. Astfel, sesiunea plenara din aprilie 2009 va incepe marti 21 aprilie, si se va incheia vineri 24 aprilie.

Atasat aveti un comunicat in acest sens, precum si scrisoarea sefului Delegatiei PSD in PE, Adrian Severin catre Hans Gert Poettering in acest sens.

O zi excelenta,

Radu Magdin

=)) Eu nu mai inteleg nimic. Dar ma amuza cand primesc mailuri de genul asta, care se bat cap in cap. Pana la urma, nici nu conteaza a cui a fost initiativa, ci faptul ca europarlamentarii nostri au repurtat, iata, un succes in PE. Deh, trebe sa ne multumim si cu asemenea succese - care, sincer, nu stiu cum ne-ar putea afecta direct pe noi, muritorii de rand, daca altele mai mari nu sunt.

Curioşi cum arată o zi din viaţa de reporter?

Dacă sunteţi curioşi, am să vă spun cum a fost azi.

Trimisesem de ieri o propunere pentru sumarul Evz, adică un material despre Sala Polivalentă şi pilonii ei gigantici care au fost transportaţi acolo zilele astea pentru a susţine acoperişul. Cum ştiam că am o conferinţă la 1 cu Mircea Geoană şi la 3 jumate cu Nicolăescu, m-am trezit destul de devreme şi m-am apucat să scriu repejor materialul cu Sala Polivalentă.

Am terminat la limită de trimis, am hotărât să nu iau laptopul la mine, deşi cred că era o idee bună, şi apoi am sărit într-un taxi către sediul PSD, pe Mihail Kogălniceanu.

Conferinţă tare cu Geoană: lansează o petiţie online împotriva diabolizării românilor în Italia. “Miniştri de paie şi închipuiţi”, “tsunami anti-românesc”… declaraţii numa bune de pus în gura presei. În plus vine şi un  atac destul de virulent la Berceanu (cine ar fi crezut? ;)) ). Unde îl mai pui şi pe Nedelescu, acuzându-l pe Solomon că face proiecte de hotărâri de Consiliu Local după programul lui electoral (lui, adică al lui Nedelescu). Tare, ce să mai… Adică, de scris.

Numai bine că se termină conferinţa, că sar iar în taxi. “La Sala Polivalentă, unde stăm 2, 3 minute, apoi ne întoarcem în centru, încă nu ştiu unde”, îi spun taximetristului şi mă apuc să dau telefoane. Evz vrea vreo 500 de semne cu Geoană şi petiţia şi “poze bune cu Sala, cât mai repede posibil.” Bine, bine, dar de unde trimit? Îl sun pe Bogdan, care îmi spune că nu e la redacţie la Lido, dar că pot să mă duc, să dau drumul la un calc şi să trimit ce am de trimis.

Fac vreo 10 poze la Sală. Bine că era soare mult şi frumos afară, şi pozele au ieşit aşa cum îmi plac mie, cu muuultă lumină. Mă întorc la taxi şi plec spre Lido. Era 14.30 deja. Trebuia să scriu repede, să descarc pozele, să le trimit. Am scris repede 500 de semne, am descărcat pozele, i le-am trimis Anei pe mess.

Mă sună Maria. Şi eu aş fi vrut să vorbesc cu ea la o cafea… dar îi spun că nu am cum să vin, deşi ea era în Antic, perete în perete cu Lido. “E conferinţă cu Nicolăescu la 3 jumate… e deja 3.. şi mai am ceva repede de scris apoi tre să fug la PNL. Ştiu că rămăsesem datoare cu o taină, la cafea :(” Şi înţelege. Spune că îi pare rău că ai ei de la Buc nu vor să dea nimic politic în perioada campaniei.

Plec de la Lido, fac comandă la PML, ca de obicei, şi vine în 2 minute. “La sediul PNL, pe Mircea Vodă, nr. 1″ Centrul, aglomerat like a highway to hell. Bine că întotdeauna feţele de la Bucureşti întârzie când au conferinţe “la ţară”, cum zic ei probabil despre provincie. Şi cu atât mai bine cu cât pot să mă aşez la calculator la PNL , până ajunge Nicolăescu, să trimit repede o ştire cu noul bloc operator inaugurat la Spitalul Judeţean de Urgenţă. Aşa am putut să trimit în timp util o ştire de Turul României, cu siguranţa că apucă printul.

Aflu că de la Geoană toată lumea vrea să trimită şi acuzaţiile lui la adresa lui Berceanu. “Eu nu le transcrisei. Ooooooof” Şi mai stau cinci minute să trimit şi eu comparaţia lui Berceanu cu un “tăietor de panglici.” Termin exact când începe conferinţa. Nu mai apuc loc pe scaun, aşa că scriu din picioare, cu agenda în mână, şi cu aparatul foto atârnat de cealaltă mână.

Sala Polivalentă, Spitalul Regional, criza medicamentelor, lista cu medicamente compensate, Groza şi contractele lui… Cel puţin două ştiri care merită trimise. Se termină conferinţa, fac repede comandă la taxi. Tot din taxi sun la Bucureşti. “Zise Nicolăescu în conferinţă că nu avem niciun fel de criză a medicamentelor… că pacienţii nu vor rămâne fără medicamente bla bla bla… merge de online?” Merge. Ajung acasă în 10 minute, dau drumul la laptop. Mă apuc de scris. Termin cu medicamentele. Intru pe evz. Fi-r-ar!!! Ştirea mea cu Geoană e main pe site… Doar că nu e a mea, ci e preluată de pe agenţii! Eu trimisesem 500 de semne înainte să apară orice info pe agenţii, pentru că aşa îmi ceruseră. nervi, nervi, nervi, nervi!

“Jur că nu mă mai duc niciodată la conferinţele ăstora de la Buc!!! Cheltui averi pe taxi, ca să ce? Să preia ei de pe agenţii??” Şi iar nervi, nervi. Dau refresh. Apare ştirea cu Berceanu. Cum o trimisesem eu, semnată de mine. Nervii se mai calmează.

Măcar să apuc să trimit şi asta cu medicamentele. Am trimis-o… Şi am mai trimis şi aia cu compensatele… că mie mi se pare importantă. M-am calmat. O să mă duc şi data viitoare la conferinţele ăstora de la Buc… de, ce să fac?

Dau refresh. Îmi apar medicamentele. Intru pe blog.

“Ce-ar fi să scriu un post despre cum decurge o zi din viaţa de reporter? Ar fi ceva… aşa ori îi sperii pe copiii care vor să se facă ziarişti, ori îi ajut pe cei care încă nu s-au hotărât şi cărora le place să alerge brambura de nebuni între ţşpe conferinţe şi trei poze. Măcar să nu uit să scriu la final că, totuşi, ieri nu am avut nimic de făcut. Am stat acasă toată ziua, am făcut curat, m-am uitat la TV şi m-am îngrozit cât de mult am de învăţat pentru sesiune. Hai… să vedem… New Post… <Curioşi cum arată o zi din viaţa de reporter?>”

Cum mi-am petrecut 9 Mai

1. De pe la 10.40 până pe la 11.10 am mers cu taxi de la Sucpi la Jiul … Incredibil, dar adevărat! Pentru că, nu ştiu conform cărei logici, primarul a hotărât să închidă Strada A.I. Cuza timp de câteva ore, creând un blocaj în trafic de nedescris. În faţa Primăriei s-au perindat tot felul de prichindei cu tot felul de talente… şi nu ştiu ce i-ar fi împiedicat să îşi etaleze talentele la Velodrom, sau în Piaţa Mihai Viteazul, sau în curtea vreunui colegiu naţional mai din centru…

2. De pe la 11.00 la 12.00 am mâncat tort.

Am gustat un picuţ din Polonia - chiar a fost frumos în Polonia, şi un picuţ din Luxembourg - acolo e sediul Curţii Europene de Justiţie… Cine ştie? ;))!

Ideea de a sărbători Europa cu felii delicioase de tort a fost Consiliului Judeţean. Fiecare stat membru UE s-a bucurat de un tort glazurat în culorile propriului drapel.

3. De pe la 12.00 până pe la 13.00 am fost la Facultate, la un seminar despre Uniunea Europenă, unde am avut ocazia să ne prezentăm profesorilor ca echipa care a fost la Moot în Polonia. Nu de alta, dar să ştie şi ei că dacă am chiulit de la cursuri am avut un motiv academic ;))

4. De pe la 13.00 până pe la 13.40, am participat la o conferinţă de presă foooooarte ciudată, la PD, dintr-un şir de conferinţe fooooooarte ciudate… Din care nu am înţeles nimic. Conferinţa de azi a fost a cincia la rând, după ce întreaga săptămână nu a trecut o zi fără să avem conferinţă la PD.

European Moot Court Competition - Poznan 2008

Am povestit de atatea ori in ultimele 24 de ore ce am facut si cum a fost la Poznan, incat pentru blog nu mi-a mai ramas decat sa ‘povestesc’ prin poze… Cred ca e mai bine asa… Tin doar sa scriu ca a fost o experienta nemaipomenita, care mi-a adus aminte, din nou, cate lucruri am ratat pe lumea asta, din cauza locului unde m-am nascut si unde din nu stiu ce prostie am ales sa raman. Mi-am dat seama ca, in mod curios, mi-ar fi placut la nebunie dreptul. Pana la urma, nu degeaba m-a indrumat destinul spre domeniul asta. Doar ca a gresit adresa, adica m-a trimis sa fac Dreptul la Craiova. In fine, ma lamentez ca un copil mic si nu are sens. A fost super la Poznan, chit ca nu ne-am calificat in semifinala. Oricum, ne-am clasat mai bine ca echipa de la Craiova din 2007, si, daca avem noroc, la anul, urmatoarea echipa se va clasa mai bine ca noi. Imi pare nespus de rau ca nu mai pot participa inca odata. Enjoy the photos:

Poznan, vazut din cel mai mic avion de calatori. Nu o sa uit in viata mea calatoria cu avionul de la Varsovia la Poznan. Eram pur si simplu terifiata, pentru ca avionul era minuscul si avea elice la aripi :)) M-am mai linistit abia cand am vazut pe fereastra panorama din Poznan, pentru ca am fost cucerita de cat de frumos e ‘chitit’ orasul.

Asta e avionul micut, care m-a inspaimantat Uitati-va la cat e de ingusta scara aia :)) Oamenii un picut mai inalti trebuia sa stea cocosati inauntru, pana sa se aseze, pentru ca era foarte scund plafonul… A fost ingrozitor. La intoarcere, in schimb, am fost mult mai relaxata. Deja ma obisnuisem cu avionashul ;))

Mihaela, Ana, Irina si Gabi - Moot team from Craiova, 2008. Aici suntem in prima zi de concurs, inainte sa intram in sala de judecata.

Aici pledam pe acuzare, de dimineata, impotriva celor de la Kiev.

Dupa-amiaza, cand am pledat pe aparare, impotriva celor de la Universitatea Comenius din Bratislava. Asta e poza de final

Aici sunt fetele de la Craiova in echipa completa, adica inclusiv cu Ana, care anul asta a fost helper.

Poznan e un oras superb, foarte curat, cu influente germanice. M-a impresionat cu adevarat. Ma asteptam sa gasesc o Polonia frumoasa si dezvoltata, dar nu ma asteptam ca urmele comunismului sa fi disparut in totalitate.

Pe aeroportul din Varsovia, in asteptarea zborului spre Bucuresti, echipele complete de la Craiova si de la Iasi.

Chiar imi pare rau ca nu mai pot participa. Am muncit pentru concursul asta, iar din toata perioada de pregatire as schimba un singur lucru. Si pentru lucrul asta mi-as fi dorit sa mai particip odata. Pacat ca regulile sunt asa. Oricum, va sfatuiesc pe toti studentii de la Drept sa participati la cat mai multe Moot-uri posibile! Indiferent de rezultat, nu o sa regretati.

Cine a câştigat Peugeotul lui Groza

Peugeotul 107 pus la bătaie de Ion Groza, candidatul PNL la Primăria Craiova, a fost câştigat de o babă de 65 de ani din Craioviţa. La telefon a răspunsul ginerele ei, care cică aproape a leşinat când a auzit grozăvia. Şi, culmea, pe biletul de tombolă, baba scrisese ca principală doleanţă că vrea să se reducă preţul biletelor la transportul în comun. :))

Mi-e ciudă, recunosc, pentru că şi eu pusesem acolo un bileţel de tombolă… Ahhhhh Peougeotul meu s-a dus… Până la urmă, na, era galben, şi nu vreau ca prima mea maşină să fie galbenă

În altă ordine de idei: marea tombolă a lui Groza l-a dus în sondaje la uriaşa cifră de 2 la sută (conform unui sondaj comandat de TV Oltenia şi efectuat de nu ştiu ce societate, dat publicităţii azi). Mai mult, rămâne întrebarea: Maşina de la tombola lui Groza a fost plătită de Groza, aşa cum s-a lăudat prin conferinţe? Eu cred că nu. O zi bună să aveţi!

Inventivitatea oltenilor, întrecută de inventivitatea politicienilor olteni

Ultimul răcnet al modei electorale este mita sub formă de tichete de masă. Mai precis, tichete cadou, pentru că ele permit nu numai cumpărarea de alimente, ci cumpărarea de bunuri în genere. Pentru ca totul să capate un caracter estetic deosebit, se recomandă ca tichetele de masă să răsară ca o surpriză din mijlocul felicitărilor de Paşte. Cei care doresc detalii despre noua descoperire care poate aduce succesul în alegeri trebuie să îl contacteze pe specialistul şef: Dumitruuu Dincăăă, candidatul PSD pentru primăria Drăgoteşti şi actualul primar al localităţii.

Felicitările de Paşte cu tichetele de masă în mijloc nu se găsesc în farmacii. Pentru reacţii adverse, contactaţi Biroul Electoral Judeţean. Ca să vă convingeţi că noua metodă e cât se poate de reală şi de testată, apelaţi la fotografiile de mai sus.

Simfonia Lalelelor, un “fest” european

Recunosc un pic ruşinată că am rămas impresionată de ce au reuşit să facă piteştenii la Simfonia Lalelelor. Am avut şansa pentru o oră şi ceva să vizitez târgul şi am rămas fără cuvinte. Mi-a adus oarecum aminte de Floriade, un eveniment similar din Olanda, pe care am avut norocul să îl prind acum cinci ani în Haarlem. Şi asta e ceva, pentru că Floriade e un târg expoziţional fantastic. Ei bine, să ştiţi pentru anul viitor, merită să vizitaţi Piteştiul pentru o zi ca să vedeţi minunăţie de flori, aranjate în sute de standuri în exterior, dar şi în Centrul Expoziţional, unde decoratorii s-au întrecut pur şi simplu în a face decoruri cât mai spectaculoase. Atmosfera din oraş mi-a plăcut, pavajul din centru mi-a plăcut (nu e cadaveric asemeni celui din Craiova, ci e plin de culori si de viata), biserica Sf. Gheorghe din centru mi-a plăcut…

În fine, până la urmă nu are de ce să îmi fie mie ruşine să recunosc un simplu fapt, şi anume că târgul din Piteşti mi s-a părut mult mai reuşit decât orice manifestaţie din Craiova ultimilor patru ani, ci conducătorilor oraşului ar trebui să le fie un picuţ ruşine de această stare de fapt.

Vă las acum câteva imagini superbe de la târg. Bucuraţi-vă de ele!